13 definiții pentru hoitar

din care

Explicative DEX

HOITAR, hoitari, s. m. Specie de vultur mic, de culoare albă-gălbuie, cu vârful aripilor negre, cu capul golaș, care se hrănește cu hoituri, excremente și insecte (Neophron percnopterus).Hoit + suf. -ar.

hoitar sm [At: SADOVEANU, P. M. 48 / Pl: ~i / E: hoit + -ar] Vultur pleșuv, de culoare albă-gălbuie, cu vârful aripilor negre, cu fața și bărbia golașe, care se hrănește cu hoituri, excremente și insecte (Neophorn percnopterus).

HOITAR, hoitari, s. m. Specie de vultur pleșuv, de culoare albă-gălbuie, cu vârful aripilor negre, cu fața și bărbia golașe care se hrănește cu hoituri, excremente și insecte (Neophron percnopterus).Hoit + suf. -ar.

HOITAR, hoitari, s. m. Specie de vultur pleșuv, care se hrănește cu hoituri (Nephron perenopterus). Copilul întoarse fruntea, ca să mai vadă hoitarul din albastrul cerului. SADOVEANU, P. M. 48. ◊ (Adjectival) În văzduh se roteau vulturii hoitari, căutînd cină putredă în preajma cirezilor de vite albe și a stînilor de oi. SADOVEANU, M. C. 20.

HOITAR ~i m. Vultur-pleșuv de talie mică, care se hrănește cu hoituri. /hoit + suf. ~ar

hoĭtár m. (d. hoĭt). Zăgan.

zăgán (vest) și zagán (est) m. (turc. zagan, șoĭm; ngr. zagános). Sorliță (Șez. 37, 132). Un fel de vultur pleșuv care se numește și hoĭtar (vultur percnópterus). Un fel de șoĭm care mănîncă și mortăcĭunĭ (milvus).

Ortografice DOOM

hoitar s. m., pl. hoitari

hoitar s. m., pl. hoitari

hoitar s. m. (sil. hoi-), pl. hoitari

Regionalisme / arhaisme

hoitár, hoitari, s.m. (reg.) Specie de vultur cu pene de culoare albă-gălbuie (Neophron perenopterus). ■ În Maram., hoitarul (vulturul alb) are o valoare istorică, deoarece este consemnat numai în literatura veche (Szilagyi, 1876); în prezent, a dispărut din zonă. – Din hoit „cadavru, mortăciune, stârv” + suf. -ar (Scriban, MDA).

hoitar, hoitari, s.m. – (reg.; ornit.) Specie de vultur cu pene de culoare albă-gălbuie (Neophron perenopterus). În Maramureș, hoitarul (vulturul alb) are o valoare istorică, deoarece este consemnat numai în literatura veche (Szilagyi, 1876). A dispărut complet din zonă (Ardelean, Bereș, 2000: 148). – Din hoit „cadavru, mortăciune, stârv” (< magh. dial. hoit) + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).

hoitar, -i, s.m. – (ornit.) Vultur alb (Neophron perenopterus). În Maramureș specia are numai o valoare istorică, deoarece este consemnată numai în literatura veche. În prezent a dispărut complet din zonă (Ardelean, Beres 2000). – Din hoit „cadavru, mortăciune, stârv” + -ar.

Intrare: hoitar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoitar
  • hoitarul
  • hoitaru‑
plural
  • hoitari
  • hoitarii
genitiv-dativ singular
  • hoitar
  • hoitarului
plural
  • hoitari
  • hoitarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hoitar, hoitarisubstantiv masculin

  • 1. Specie de vultur mic, de culoare albă-gălbuie, cu vârful aripilor negre, cu capul golaș, care se hrănește cu hoituri, excremente și insecte (Neophron percnopterus). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Copilul întoarse fruntea, ca să mai vadă hoitarul din albastrul cerului. SADOVEANU, P. M. 48. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival În văzduh se roteau vulturii hoitari, căutînd cină putredă în preajma cirezilor de vite albe și a stînilor de oi. SADOVEANU, M. C. 20. DLRLC
etimologie:
  • Hoit + -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.