HOITAR, hoitari, s. m. Specie de vultur mic, de culoare albă-gălbuie, cu vârful aripilor negre, cu capul golaș, care se hrănește cu hoituri, excremente și insecte (Neophron percnopterus). – Hoit + suf. -ar.

hoitar sm [At: SADOVEANU, P. M. 48 / Pl: ~i / E: hoit + -ar] Vultur pleșuv, de culoare albă-gălbuie, cu vârful aripilor negre, cu fața și bărbia golașe, care se hrănește cu hoituri, excremente și insecte (Neophorn percnopterus).

HOITAR, hoitari, s. m. Specie de vultur pleșuv, de culoare albă-gălbuie, cu vârful aripilor negre, cu fața și bărbia golașe care se hrănește cu hoituri, excremente și insecte (Neophron percnopterus). – Hoit + suf. -ar.

HOITAR, hoitari, s. m. Specie de vultur pleșuv, care se hrănește cu hoituri (Nephron perenopterus). Copilul întoarse fruntea, ca să mai vadă hoitarul din albastrul cerului. SADOVEANU, P. M. 48. ◊ (Adjectival) În văzduh se roteau vulturii hoitari, căutînd cină putredă în preajma cirezilor de vite albe și a stînilor de oi. SADOVEANU, M. C. 20.

HOITAR ~i m. Vultur-pleșuv de talie mică, care se hrănește cu hoituri. /hoit + suf. ~ar

hoĭtár m. (d. hoĭt). Zăgan.

zăgán (vest) și zagán (est) m. (turc. zagan, șoĭm; ngr. zagános). Sorliță (Șez. 37, 132). Un fel de vultur pleșuv care se numește și hoĭtar (vultur percnópterus). Un fel de șoĭm care mănîncă și mortăcĭunĭ (milvus).

hoitar s. m., pl. hoitari

hoitar s. m., pl. hoitari

hoitar s. m. (sil. hoi-), pl. hoitari

hoitár, hoitari, s.m. (reg.) Specie de vultur cu pene de culoare albă-gălbuie (Neophron perenopterus). ■ În Maram., hoitarul (vulturul alb) are o valoare istorică, deoarece este consemnat numai în literatura veche (Szilagyi, 1876); în prezent, a dispărut din zonă. – Din hoit „cadavru, mortăciune, stârv” + suf. -ar (Scriban, MDA).

hoitar, hoitari, s.m. – (reg.; ornit.) Specie de vultur cu pene de culoare albă-gălbuie (Neophron perenopterus). În Maramureș, hoitarul (vulturul alb) are o valoare istorică, deoarece este consemnat numai în literatura veche (Szilagyi, 1876). A dispărut complet din zonă (Ardelean, Bereș, 2000: 148). – Din hoit „cadavru, mortăciune, stârv” (< magh. dial. hoit) + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).

hoitar, -i, s.m. – (ornit.) Vultur alb (Neophron perenopterus). În Maramureș specia are numai o valoare istorică, deoarece este consemnată numai în literatura veche. În prezent a dispărut complet din zonă (Ardelean, Beres 2000). – Din hoit „cadavru, mortăciune, stârv” + -ar.