HOITAR, hoitari, s. m. Specie de vultur pleșuv, care se hrănește cu hoituri (Nephron perenopterus). Copilul întoarse fruntea, ca să mai vadă hoitarul din albastrul cerului. SADOVEANU, P. M. 48. ◊ (Adjectival) În văzduh se roteau vulturii hoitari, căutînd cină putredă în preajma cirezilor de vite albe și a stînilor de oi. SADOVEANU, M. C. 20.