10 definiții pentru hohot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÓHOT, hohote, s. n. Izbucnire zgomotoasă de râs sau de plâns. ◊ Expr. A plânge (sau a râde) cu hohot (sau în hohote) = a plânge (sau a râde) foarte tare, zgomotos. ♦ Fig. Zgomot puternic (cu ecou). – Cf. rus. hohot.

HÓHOT, hohote, s. n. Izbucnire zgomotoasă de râs sau de plâns. ◊ Expr. A plânge (sau a râde) cu hohot (sau în hohote) = a plânge (sau a râde) foarte tare, zgomotos. ♦ Fig. Zgomot puternic (cu ecou). – Cf. rus. hohot.

hohot sn [At: GORJAN, H. IV, 29/19 / Pl: ~e / E: rs хохот cf chicot] 1-2 Izbucnire zgomotoasă (de râs sau) de plâns. 3-4 (Îe) A plânge (sau a râde) cu hohot (sau în hohote) A plânge (sau a râde) foarte tare. 4-5 (Fig) Zgomot puternic (cu ecou).

HÓHOT, hohote, s. n. Izbucnire zgomotoasă de rîs sau de plîns. Hohotul se domolește Și Toader așa vorbește. DEȘLIU, M. 25. Publicul rîde înainte cu un hohot colosal. CARAGIALE, O. III 8. Demonii rîseră; o, ce de hohote! BOLINTINEANU, O. 74. Mi se părea că aud din vreme în vreme un hohot lung și răsunător deasupra capului meu. ALECSANDRI, O. P. 260. ◊ Fig. Stau și ascult:... Hohotul, geamătul Vîntului crud. LESNEA, I. 65. Și plopii rari vîjîie-n vînt, Scot hohote parcă să-mi spună În rîs ce nemernică sînt! COȘBUC, P. I 65. ◊ (Determinat prin «de rîs» sau «de plîns») Ducînd cu violență mîna la ochi, izbucni într-un hohot de plîns înăbușit. ARGHEZI, P. T. 43. Deodată Neagu tresări; își auzise numele rostit într-un hohot de rîs. BART, E. 211. Slobozi un hohot de rîs azvîrlind arma. NEGRUZZI, S. I 79. ◊ Expr. A rîde (sau a plînge) cu hohot (sau cu hohote) = a rîde (sau a plînge) foarte tare, zgomotos. Plîngea cu hohote. DUMITRIU, N. 42. Plînse cu hohote, să-și răcorească inima. MIRONESCU, S. A. 52. Plecîndu-și fața pe mîna ei aspră, plînse cu hohot. VLAHUȚĂ, O. A. 379. Rîd cu hohot de nepriceperea și slăbăciunea lor. CREANGĂ, P. 190. ◊ (Metaforic) Călătorul soare Rîdea cu hohot repetat. COȘBUC, P. I 124. ♦ Fig. Zgomot puternic (cu ecouri). Un trăsnet frînge cu hohot repetat Un brad din fața casei. COȘBUC, P. I 258.

HÓHOT ~e n. 1) Sunet puternic, prelung și răsunător, produs de cineva când izbucnește în râs sau în plâns. ◊ A râde (sau plânge) cu ~e a râde (sau a plânge) foarte tare. 2) Râs sau plâns însoțit de astfel de sunete. /v. a hohoti

hohot n. râs sau plâns sgomotos. [Slav. HOHOTŬ].

hóhot n., pl. e (rudă cu rus. hóhot, pol. chychot, chechot, ung. hahota, turc. kahkaha, lat. cachinnus. V. hihot, harhat). Mare exploziune de rîs orĭ de plîns: a rîde, a plînge cu hohot (saŭ hohote), a exploda în hohote de rîs, de plîns.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÓHOT s. 1. hohotire, hohotit. (Un ~ de plâns.) 2. sughiț. (Plâns cu ~e.)

HOHOT s. 1. hohotire, hohotit. (Un ~ de plîns.) 2. sughiț. (Plîns cu ~e.)

Intrare: hohot
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hohot
  • hohotul
  • hohotu‑
plural
  • hohote
  • hohotele
genitiv-dativ singular
  • hohot
  • hohotului
plural
  • hohote
  • hohotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hohot

  • 1. Izbucnire zgomotoasă de râs sau de plâns.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 9 exemple
    exemple
    • Hohotul se domolește Și Toader așa vorbește. DEȘLIU, M. 25.
      surse: DLRLC
    • Publicul rîde înainte cu un hohot colosal. CARAGIALE, O. III 8.
      surse: DLRLC
    • Demonii rîseră; o, ce de hohote! BOLINTINEANU, O. 74.
      surse: DLRLC
    • Mi se părea că aud din vreme în vreme un hohot lung și răsunător deasupra capului meu. ALECSANDRI, O. P. 260.
      surse: DLRLC
    • Ducînd cu violență mîna la ochi, izbucni într-un hohot de plîns înăbușit. ARGHEZI, P. T. 43.
      surse: DLRLC
    • Deodată Neagu tresări; își auzise numele rostit într-un hohot de rîs. BART, E. 211.
      surse: DLRLC
    • Slobozi un hohot de rîs azvîrlind arma. NEGRUZZI, S. I 79.
      surse: DLRLC
    • figurat Stau și ascult:... Hohotul, geamătul Vîntului crud. LESNEA, I. 65.
      surse: DLRLC
    • figurat Și plopii rari vîjîie-n vînt, Scot hohote parcă să-mi spună În rîs ce nemernică sînt! COȘBUC, P. I 65.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A plânge (sau a râde) cu hohot (sau în hohote) = a plânge (sau a râde) foarte tare, zgomotos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • Plîngea cu hohote. DUMITRIU, N. 42.
        surse: DLRLC
      • Plînse cu hohote, să-și răcorească inima. MIRONESCU, S. A. 52.
        surse: DLRLC
      • Plecîndu-și fața pe mîna ei aspră, plînse cu hohot. VLAHUȚĂ, O. A. 379.
        surse: DLRLC
      • Rîd cu hohot de nepriceperea și slăbăciunea lor. CREANGĂ, P. 190.
        surse: DLRLC
      • metaforic Călătorul soare Rîdea cu hohot repetat. COȘBUC, P. I 124.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Zgomot puternic (cu ecou).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Un trăsnet frînge cu hohot repetat Un brad din fața casei. COȘBUC, P. I 258.
        surse: DLRLC

etimologie: