2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hod2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Reg) Lemn pus de țărani la ușă drept semn că nu e nimeni acasă. 2 Fiecare dintre lemnele transversale de la loitra carului. 3 Fiecare dintre cele 12 lemne transversale care se așază pe două prăjini lungi pentru transportarea fânului cu sania. 4 Fiecare dintre lemnele care unesc două câte două furcile colibei păstorilor Si: hodeț Cf durubață, zvârgină. 5 Horn.

hod1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 304 / Pl: ? / E: rs ход] (Rsm) Mers.

hod n., pl. urĭ (rus. vsl. hodŭ, mers, trecere, drum. V. hudiță). 1800-1860. Mers, desfășurare: hodu deleĭ.

Hód-Mezö-Vásárhely n. oraș în Pusta ungurească, așezat aproape de lunca Tisei: 60.000 loc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hod (-duri), s. n. – Mers, umblet. Rus. chod (Cihac, II, 139). În Mold., rar. Pare a fi dublet al lui hudă, s. f. (Mold., Trans., deschidere, trecere), de unde hudiță, s. f. (Mold., stradă, uliță), cf. Cihac, II, 139 și Tiktin (după Philippide, II, 717, hudiță ar fi în legătură cu alb. udë).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hod, s.n. (reg., înv.) Curs, mers.

hod, hoduri, s.n. – (reg.) Lemnul în care intră fușteii din laterala carului; loitre, drug (ALRRM, 1973: 862). – Et. nec. (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HOD cf. sl. χoдь „mers” pentru formele mold.; cf. ung. hód „castor” și subst. ard. hodă (lișiță), pentru cele ardelene și muntene. 1. Hodă = Hodea (16 B VI 15). 2. Hode (Mar). 3. Hodac s. 4. + -co, Hodco (Ștef; C Bog) etc., scris și Hotco (Ștef), ba chiar Hodici și Hudici, 1411 (Dm); Hodcești (Giur 215). 5. -iș: Hodiș, -a, -u, -el ss. 6. + --oiu: Hodoe, Stan (17 B 1407); Hodoiu fam. (Sc). 7. + -oș: Hodoș, Nerva, eruditul; -a s., ard. < hodoș „loc bogat în castori” (DLR). 8. + -iv, -oiu: Hodivoaia s. n. marital sau < hodivoi „comandant militar” < sl. hoditi (Mikl. 240).

Intrare: hod
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hod
  • hodul
  • hodu‑
plural
  • hoduri
  • hodurile
genitiv-dativ singular
  • hod
  • hodului
plural
  • hoduri
  • hodurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Hod
nume propriu (I3)
  • Hod
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)