6 definiții pentru hod

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hod1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 304 / Pl: ? / E: rs ход] (Rsm) Mers.

hod2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Reg) Lemn pus de țărani la ușă drept semn că nu e nimeni acasă. 2 Fiecare dintre lemnele transversale de la loitra carului. 3 Fiecare dintre cele 12 lemne transversale care se așază pe două prăjini lungi pentru transportarea fânului cu sania. 4 Fiecare dintre lemnele care unesc două câte două furcile colibei păstorilor Si: hodeț Cf durubață, zvârgină. 5 Horn.

hod n., pl. urĭ (rus. vsl. hodŭ, mers, trecere, drum. V. hudiță). 1800-1860. Mers, desfășurare: hodu deleĭ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hod (-duri), s. n. – Mers, umblet. Rus. chod (Cihac, II, 139). În Mold., rar. Pare a fi dublet al lui hudă, s. f. (Mold., Trans., deschidere, trecere), de unde hudiță, s. f. (Mold., stradă, uliță), cf. Cihac, II, 139 și Tiktin (după Philippide, II, 717, hudiță ar fi în legătură cu alb. udë).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hod, s.n. (reg., înv.) Curs, mers.

hod, hoduri, s.n. – (reg.) Lemnul în care intră fușteii din laterala carului; loitre, drug (ALRRM, 1973: 862). – Et. nec. (MDA).

Intrare: hod
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hod
  • hodul
  • hodu‑
plural
  • hoduri
  • hodurile
genitiv-dativ singular
  • hod
  • hodului
plural
  • hoduri
  • hodurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)