16 definiții pentru hoancă hoantă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hoancă2 sf [At: DA ms / Pl: ~ce / E: cf hobaie] (Trs) 1 Vale îngustă între dealuri. 2 Afundătură naturală, fără apă, între două dealuri. 3 Gaură mare în pământ.

hoancă1 sf [At: D. ZAMFIRESCU, ap. TDRG / Pl: ~ce / E: cf hoantă, hoandră, hoanță, hoarcă, hoașcă] (Dep) 1-2 Femeie (bătrână).

HOÁNCĂ, hoance, s. f. Hoanghină. Întrebă de soacră-sa numind-o, ca de obicei, hoanca. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.

HOÁNCĂ, hoance, s. f. (Rar) Hoașcă. [Var.: hoántă s. f.]

HOÁNCĂ ~ce f. pop. peior. Femeie bătrână și rea; hoașcă; hoanghină; hârcă. /Orig. nec.

hoancă (hoanghină) f. băborniță răutăcioasă: hoanghina pune mâna și pe tablaua cea de aur CR. [Origină necunoscută].

1) hoáncă (oa dift.) f. pl. e (cp. cu hoanghină). Mold. sud. Hoașcă.

2) hoáncă (oa dift.) f., pl. e (cp. cu hoagă și cu sîrb. hunka). Vest. Vale, hobaĭe: În cotro cu oĭ pornea, Toate hoancele răsuna, De codriĭ se legăna (P. P. la N. Dens. 601).

HOÁNTĂ s. f. V. hoancă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hoáncă (pop.) s. f., g.-d. art. hoáncei; pl. hoánce

hoáncă s. f., g.-d. art. hoáncei; pl. hoánce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOÁNCĂ s. v. baborniță, cotoroanță, hoașcă, zgripțuroaică.

hoancă s. v. BABORNIȚĂ. COTOROANȚĂ. HOAȘCĂ. ZGRIPȚUROAICĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hoáncă (hoánce), s. f. (Trans., Banat) Vale, trecătoare. Sb. hunka (Candrea).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hoáncă2, hoánce, s.f. (reg.) adâncitură în formă de vale mică între dealuri; afundătură naturală lipsită de apă.

hoántă, hoánte, s.f. (reg.) lepădătură, târâtură.

Intrare: hoancă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoancă
  • hoanca
plural
  • hoance
  • hoancele
genitiv-dativ singular
  • hoance
  • hoancei
plural
  • hoance
  • hoancelor
vocativ singular
  • hoancă
  • hoanco
plural
  • hoancelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoantă
  • hoanta
plural
  • hoante
  • hoantele
genitiv-dativ singular
  • hoante
  • hoantei
plural
  • hoante
  • hoantelor
vocativ singular
  • hoantă
  • hoanto
plural
  • hoantelor

hoancă hoantă

etimologie: