HISTORIOGRAMĂ, historiograme, s. f. (Statist.) Grafic care consemnează evoluția în timp a unui fenomen; cronogramă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. historiogramme.

historiogramă sf [At: D. MED. / P: ~ri-o~ / Pl: ~me / E: fr historiogramme] Grafic care consemnează evoluția în timp a unui fenomen Si: cronogramă.

HISTORIOGRAMĂ, historiograme, s. f. Grafic care consemnează evoluția în timp a unui fenomen; cronogramă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. historiogramme.

HISTORIOGRAMĂ s.f. (Statist.) Grafic reprezentînd evoluția în timp a unui fenomen; cronogramă. [Pron. -ri-o-. / < fr. historiogramme, cf. gr. historia – istorie, gramma – scriere].

HISTORIOGRAMĂ s. f. cronogramă (3). (< fr. historiogramme)

historiogramă (desp. -ri-o-gra-) s. f., g.-d. art. historiogramei; pl. historiograme

historiogramă (-ri-o-gra-) s. f., g.-d. art. historiogramei, pl. historiograme

historiogramă s. f. (sil. -ri-o-gra-), g.-d. art. historiogramei; pl. historiograme

HISTORIO-, v. ISTORIO-. □ ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă statistică reprezentînd evoluția în timp a unui fenomen; sin. cronogramă (2).

ISTORIO- (HISTORIO-) „istorie, evoluție istorică”. ◊ gr. historia „povestire, narațiune” > fr. historie-, germ. id., engl. id. > rom. istorio- și historio-. □ ~graf (v. -graf), s. m., 1. Persoană însărcinată în mod oficial să scrie istoria unei epoci, a unei domnii. 2. s. m., Specialist în domeniul istoric; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul evoluției concepțiilor istorice și a operelor istorice. 2. Totalitate a scrierilor istorice dintr-o anumită țară, dintr-o anumită perioadă de timp etc.; ~gramă (v. -gramă), s. f., historiogramă*.

HISTORIOGRÁMĂ (< fr.; {s} gr. historia „istorie” + gramma „scriere”) s. f. (STATIST.) Grafic construit în coordonate rectangulare, având pe axa absciselor scara timpului, iar pe axa ordonatelor scara valorilor; folosit pentru reprezentarea grafică a seriilor dinamice. Se mai numește și cronogramă.