2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

historiere sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: historia] (Liv) Ornare cu figurine cu caracter istoric Si: historiat1.

HISTORIÉRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a historia și rezultatul ei. [Pron. -ri-e-, var. istoriere s.f. / < historia].

historia vt [At: DN3 / Pzi: ~iez / E: fr historier, it istoriare] (Liv) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc.

HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p. i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

HISTORIÁ vb. tr. a orna cu desene sau picturi (legende, scene istorice). (< fr. historier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

historiá vb., ind. prez. 3 sg. historiáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ISTORIA AVIAȚIEI știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării aviației.

Intrare: historiere
historiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • historiere
  • historierea
plural
  • historieri
  • historierile
genitiv-dativ singular
  • historieri
  • historierii
plural
  • historieri
  • historierilor
vocativ singular
plural
istoriere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istoriere
  • istorierea
plural
  • istorieri
  • istorierile
genitiv-dativ singular
  • istorieri
  • istorierii
plural
  • istorieri
  • istorierilor
vocativ singular
plural
Intrare: historia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • historia
  • historiere
  • historiat
  • historiatu‑
  • historiind
  • historiindu‑
singular plural
  • historia
  • historiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • historiez
(să)
  • historiez
  • historiam
  • historiai
  • historiasem
a II-a (tu)
  • historiezi
(să)
  • historiezi
  • historiai
  • historiași
  • historiaseși
a III-a (el, ea)
  • historia
(să)
  • historieze
  • historia
  • historie
  • historiase
plural I (noi)
  • historiem
(să)
  • historiem
  • historiam
  • historiarăm
  • historiaserăm
  • historiasem
a II-a (voi)
  • historiați
(să)
  • historiați
  • historiați
  • historiarăți
  • historiaserăți
  • historiaseți
a III-a (ei, ele)
  • historia
(să)
  • historieze
  • historiau
  • historia
  • historiaseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • istoria
  • istoriere
  • istoriat
  • istoriatu‑
  • istoriind
  • istoriindu‑
singular plural
  • istoria
  • istoriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • istoriez
(să)
  • istoriez
  • istoriam
  • istoriai
  • istoriasem
a II-a (tu)
  • istoriezi
(să)
  • istoriezi
  • istoriai
  • istoriași
  • istoriaseși
a III-a (el, ea)
  • istoria
(să)
  • istorieze
  • istoria
  • istorie
  • istoriase
plural I (noi)
  • istoriem
(să)
  • istoriem
  • istoriam
  • istoriarăm
  • istoriaserăm
  • istoriasem
a II-a (voi)
  • istoriați
(să)
  • istoriați
  • istoriați
  • istoriarăți
  • istoriaserăți
  • istoriaseți
a III-a (ei, ele)
  • istoria
(să)
  • istorieze
  • istoriau
  • istoria
  • istoriaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)