8 definiții pentru „histogramă”   declinări

HISTOGRÁMĂ, histograme, s. f. Grafic care reprezintă prin dreptunghiuri o distribuție statistică (matematică). – Din fr. histogramme.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HISTOGRÁMĂ, histograme, s. f. Grafic care reprezintă prin dreptunghiuri o distribuție statistică (matematică). – Din fr. histogramme.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

histográmă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. histográmei; pl. histográme

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

histográmă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. histográmei; pl. histográme

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HISTOGRÁMĂ s.f. (Statist.) Grafic alcătuit din coloane alăturate având aceeași bază, proporționale cu cantitatea pe care o reprezintă. [< fr. histogramme, cf. gr. histos – țesut, gramma – scriere].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HISTOGRÁMĂ s. f. grafic din coloane verticale alăturate, reprezentând proporțional diferite mărimi statistice. (< fr. histogramme)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

histogramă, grafic de frecvență simplă prin care se poate exprima participarea procentuală a unor entități (clase) granulometrice; în h. se utilizează coloane verticale a căror lățime corespunde cu un interval dimensional al clasei granulometrice, iar înălțimea lor cu frecvența (în %) acestora în probă. V. și curba de frecvență.

Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HISTO- „celulă, țesut organic”. ◊ gr. histos „țesut, țesătură” > fr. histo-, germ. id., engl. id. > rom. histo-. □ ~autoradiografie (v. auto-, v. radio-, v. -grafie), s. f., metodă pentru studiul distribuției topografice a unui radioizotop sau a unei substanțe marcate la nivelul celulei; sin. autohistoradiografie, historadiografie, radiohistografie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază funcțiile celulei și ale țesuturilor organice; ~gen (v. -gen1), adj., s. n., 1. adj., Care dă naștere la noi țesuturi. 2. s. n., Unul dintre straturile de celule meristematice de la vîrful organelor vegetative. 3. s. n., Grup de celule meristematice generatoare de țesuturi; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre plasmă) care formează țesuturi; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și dezvoltare a țesuturilor vegetale și animale; sin. histogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., histogeneză*; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a țesuturilor organice; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică a unei distribuții statistice prin dreptunghiuri, astfel ca înălțimea fiecărui dreptunghi să fie proporțională cu mărimile, pe care le reprezintă; ~id (v. -id), adj., asemănător cu un țesut organic; ~litic (v. -litic2), adj., (despre enzime) care produce histoliza; ~liză (v. -liză), s. f., proces de distrugere a țesuturilor organice vii; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în histologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază țesuturile organice; ~metrie (v. -metrie1), s. f., totalitatea metodelor și procedeelor de măsurare a țesuturilor organice; ~nomie (v. -nomie), s. f., studiul legilor de dezvoltare și de organizare a țesuturilor organice; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., disciplină care tratează despre patologia țesuturilor; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., ciupercă imperfectă din clasa adelomicetelor; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., histoautoradiografie*; ~spectroscopie (v. spectro-, v. -scopie), s. f., apreciere cantitativă a elementelor histologice foarte mici cu ajutorul spectroscopului; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament medical bazat pe extracte tisulare; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat pentru disecția țesuturilor; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui țesut organic; ~trof (v. -trof), adj., care furnizează substanțe nutritive folosite în gestație; ~trop (v. -trop), adj., care prezintă afinitate pentru celule și țesuturi organice.

Sursa: DETS (1987) | Adăugată de Ladislau Strifler | Semnalează o greșeală | Permalink