10 definiții pentru histerezis istereză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HISTERÉZIS s. n. (Fiz.) Fenomen cu caracter ireversibil care constă în faptul că succesiunea stărilor unei substanțe, determinate de variația unui parametru, diferă de succesiunea stărilor determinate de variația în sens contrar a aceluiași parametru. – Din fr. hystérésis.

histerezis sn [At: D. MED. / Pl: ~uri / E: fr hystéresis] Fenomen cu caracter ireversibil care constă în faptul că succesiunea stărilor unei substanțe, determinate de variația unui parametru, diferă de succesiunea stărilor deteminate de variația în sens contrar a aceluiași parametru.

HISTERÉZIS s. n. Fenomen cu caracter ireversibil care constă în faptul că succesiunea stărilor unei substanțe, determinate de variația unui parametru, diferă de succesiunea stărilor determinate de variația în sens contrar a aceluiași parametru. – Din fr. hystérésis.

HISTERÉZIS s.n. (Fiz.) Fenomen potrivit căruia valoarea actuală a unei mărimi, a unui material depinde și de valorile anterioare ale mărimilor care o determină. [Var. istereză s.f. / < gr. hysteresis – lipsă, hysterein – a veni după, posterior].

HISTERÉZIS s. n. fenomen ireversibil potrivit căruia valoarea actuală a unei mărimi, a unei substanțe depinde și de valorile anterioare ale mărimilor care o determină. (< fr. hystérésis, gr. hysteresis)

istere[1] sf vz histerezis[2] corectată

  1. Varianta aceasta nu figurează la intrarea histerezis. — gall
  2. În original: histeresis. — cata

ISTERÉZĂ s.f. v. histerezis.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

histerézis s. n.[1]

  1. Var. istereză LauraGellner

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HISTERÉZIS (< fr.; {s} gr. hysterezis „lipsă, întârziere”) s. n. (FIZ.) Fenomen cu caracter ireversibil care constă în faptul că succesiunea stărilor unei substanțe, determinate de variația unui parametru, diferă de succesiunea stărilor determinate de variația în sens contrar a aceluiași parametru (ex. h. electric, h. mecanic etc.). ◊ H. magnetic = h. care constă în dependența neunivocă a inducției magnetice a unui corp feromagnetic față de intensitatea câmpului magnetic exterior.

Intrare: histerezis
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • histerezis
  • histerezisul
  • histerezisu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • histerezis
  • histerezisului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istere
  • istereza
plural
genitiv-dativ singular
  • istereze
  • isterezei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

histerezis istereză

  • 1. fizică Fenomen cu caracter ireversibil care constă în faptul că succesiunea stărilor unei substanțe, determinate de variația unui parametru, diferă de succesiunea stărilor determinate de variația în sens contrar a aceluiași parametru.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere fizică Fenomen potrivit căruia valoarea actuală a unei mărimi, a unui material depinde și de valorile anterioare ale mărimilor care o determină.
    surse: DN

etimologie: