HISTEREZIS s. n. (Fiz.) Fenomen cu caracter ireversibil care constă în faptul că succesiunea stărilor unei substanțe, determinate de variația unui parametru, diferă de succesiunea stărilor determinate de variația în sens contrar a aceluiași parametru. – Din fr. hystérésis.

histerezis sn [At: D. MED. / Pl: ~uri / E: fr hystéresis] Fenomen cu caracter ireversibil care constă în faptul că succesiunea stărilor unei substanțe, determinate de variația unui parametru, diferă de succesiunea stărilor deteminate de variația în sens contrar a aceluiași parametru.

HISTEREZIS s. n. Fenomen cu caracter ireversibil care constă în faptul că succesiunea stărilor unei substanțe, determinate de variația unui parametru, diferă de succesiunea stărilor determinate de variația în sens contrar a aceluiași parametru. – Din fr. hystérésis.

HISTEREZIS s.n. (Fiz.) Fenomen potrivit căruia valoarea actuală a unei mărimi, a unui material depinde și de valorile anterioare ale mărimilor care o determină. [Var. istereză s.f. / < gr. hysteresis – lipsă, hysterein – a veni după, posterior].

HISTEREZIS s. n. fenomen ireversibil potrivit căruia valoarea actuală a unei mărimi, a unei substanțe depinde și de valorile anterioare ale mărimilor care o determină. (< fr. hystérésis, gr. hysteresis)

istereză^[1] sf vz histerezis^[2] corectat(ă)

ISTEREZĂ s.f. v. histerezis.

histerezis s. n.

histerezis s. n.

histerezis s. n.^[1]

HISTERÉZIS (< fr.; {s} gr. hysterezis „lipsă, întârziere”) s. n. (FIZ.) Fenomen cu caracter ireversibil care constă în faptul că succesiunea stărilor unei substanțe, determinate de variația unui parametru, diferă de succesiunea stărilor determinate de variația în sens contrar a aceluiași parametru (ex. h. electric, h. mecanic etc.). ◊ H. magnetic = h. care constă în dependența neunivocă a inducției magnetice a unui corp feromagnetic față de intensitatea câmpului magnetic exterior.