opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIROTONÍT, hirotoniți, adj. Hirotonisit. – V. hirotoni.[1]

  1. Nu se precizează dacă adjectivul poate avea și forme de feminin. — LauraGellner

hirotonit2, ~ă a [At: GCR II, 61/38 / V: (înv) her~ / Pl: ~iți, ~e / E: hirotoni] (Rar) 1-2 Hirotonisit2 (1-2).

hirotonit1 sn [At: ȘINCAI, HR. I, 237/5 / V: her~ / Pl: ~uri / E: hirotoni] 1-2 Hirotonisire (1-2).

HIROTONÍT, hirotoniți, adj. Hirotonisit. – V. hirotoni.

HIROTONÍT, hirotoniți, adj. m. Hirotonisit.

HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

hirotoni vt [At: DOSOFTEI, V. S. 23 / V: her~ / Pzi: ~nesc / E: drr hirotonie] 1-2 A hirotonisi (1-2).

HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A hirotonisi.

A SE HIROTONÍ mă ~ésc intranz. v. A SE HIROTONISI.

A HIROTONÍ ~ésc tranz. v. A HIROTONISI.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hirotoni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonesc, imperf. 3 sg. hirotonea; conj. prez. 3 să hirotonească

hirotoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotoneáscă

hirotonesc, -neam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HIROTONÍT adj. (BIS.) v. hirotonisit.

HIROTONIT adj. (BIS.) hirotonisit, (pop.) sfințit. (Diacon ~.)

HIROTONÍ vb. v. hirotonisi.

HIROTONI vb. (BIS.) a (se) hirotonisi, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți.

Intrare: hirotonit
hirotonit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hirotonit
  • hirotonitul
  • hirotonitu‑
  • hirotonită
  • hirotonita
plural
  • hirotoniți
  • hirotoniții
  • hirotonite
  • hirotonitele
genitiv-dativ singular
  • hirotonit
  • hirotonitului
  • hirotonite
  • hirotonitei
plural
  • hirotoniți
  • hirotoniților
  • hirotonite
  • hirotonitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: hirotoni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hirotoni
  • hirotonire
  • hirotonit
  • hirotonitu‑
  • hirotonind
  • hirotonindu‑
 singular plural
  • hirotonește
  • hirotoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hirotonesc
 (să)
  • hirotonesc
  • hirotoneam
  • hirotonii
  • hirotonisem
a II-a (tu)
  • hirotonești
 (să)
  • hirotonești
  • hirotoneai
  • hirotoniși
  • hirotoniseși
a III-a (el, ea)
  • hirotonește
 (să)
  • hirotonească
  • hirotonea
  • hirotoni
  • hirotonise
plural I (noi)
  • hirotonim
 (să)
  • hirotonim
  • hirotoneam
  • hirotonirăm
  • hirotoniserăm
  • hirotonisem
a II-a (voi)
  • hirotoniți
 (să)
  • hirotoniți
  • hirotoneați
  • hirotonirăți
  • hirotoniserăți
  • hirotoniseți
a III-a (ei, ele)
  • hirotonesc
 (să)
  • hirotonească
  • hirotoneau
  • hirotoniră
  • hirotoniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hirotonit, hirotonităadjectiv

etimologie:
  • vezi hirotoni DEX '98 DEX '09

hirotoni, hirotonescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.