2 intrări

30 de definiții

din care

Explicative DEX

HIROTONISI, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele Bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosi vb. IV] – Din sl. herotonisati.

hirotonisi vt [At: VARLAAM, C 84/2 / V: her~, ~nosi / Pzi: ~sesc / E: ngr χειροτονῶ, vsl хиротонисати] 1 A ridica un diacon la rangul de preot, conferindu-i darul preoțesc Si: hirotoni (1). 2 (Pex) A face pe cineva diacon, arhireu etc. prin conferirea darului Si: hirotoni (2).

HIROTONISI, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosi vb. IV.] – Din sl. herotonisati.

HIROTONISI, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. (În ritualul bisericii creștine) A ridica un diacon la rangul de preot, a preoți; p. ext. a face pe cineva, după canoanele bisericii, diacon, arhiereu etc. După ce a fost hirotonisit diacon, Creangă a urmat cursurile școlii de învățători de la Iași. SADOVEANU, E. 93. ◊ Refl. Fig. (Atestat în forma hirotonosi) Te-ai hirotonosit om de stat, nitam-nisam. ALECSANDRI, T. 1235. – Variantă: hirotonosi vb. IV.

A SE HIROTONISI ~esc intranz. A trece în tagma clerului; a deveni cleric. /<sl. herotonisati

A HIROTONISI ~esc tranz. A face să se hirotonisească. /<sl. herotonisati

hirotonisì v. 1. a da hirotonia; 2. (ironic) a consacra: te-ai hirotonisit om de Stat AL. [Gr. mod.; lit. a pune mâinile peste cineva].

HIROTONI, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

HIROTONOSI vb. IV v. hirotonisi.

HIROTONOSI vb. IV v. hirotonisi.

herotoni v vz hirotoni

herotonisi v vz hirotonisi

hirotoni vt [At: DOSOFTEI, V. S. 23 / V: her~ / Pzi: ~nesc / E: drr hirotonie] 1-2 A hirotonisi (1-2).

hirotonosi v vz hirotonisi

HIROTONI, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

HIROTONOSI vb. IV V. hirotonisi.

HIROTONI, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A hirotonisi.

A SE HIROTONI ~esc intranz. v. A SE HIROTONISI.

A HIROTONI ~esc tranz. v. A HIROTONISI.

hirotonisésc v. tr. (ngr. hirotonó, aor. chirotónisa, d. vgr. heir, mînă și teíno, întind). Consacrez, fac preut. Fig. Iron. Numesc într’o funcțiune mare. V. popesc 2.

Ortografice DOOM

hirotonisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisesc, 3 sg. hirotonisește, imperf. 1 hirotoniseam; conj. prez. 1 sg. să hirotonisesc, 3 să hirotonisească

hirotonisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisesc, imperf. 3 sg. hirotonisea; conj. prez. 3 să hirotonisească

hirotonisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisesc, imperf. 3 sg. hirotonisea; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotonisească

hirotoni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonesc, 3 sg. hirotonește, imperf. 1 hirotoneam; conj. prez. 1 sg. să hirotonesc, 3 să hirotonească

hirotoni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonesc, imperf. 3 sg. hirotonea; conj. prez. 3 să hirotonească

hirotoni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonesc, imperf. 3 sg. hirotonea; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotonească

hirotonesc, -neam 1 imp.

Sinonime

HIROTONISI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)

HIROTONISI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)

HIROTONI vb. v. hirotonisi.

HIROTONI vb. (BIS.) a (se) hirotonisi, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți.

Intrare: hirotonisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hirotonisi
  • hirotonisire
  • hirotonisit
  • hirotonisitu‑
  • hirotonisind
  • hirotonisindu‑
singular plural
  • hirotonisește
  • hirotonisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hirotonisesc
(să)
  • hirotonisesc
  • hirotoniseam
  • hirotonisii
  • hirotonisisem
a II-a (tu)
  • hirotonisești
(să)
  • hirotonisești
  • hirotoniseai
  • hirotonisiși
  • hirotonisiseși
a III-a (el, ea)
  • hirotonisește
(să)
  • hirotonisească
  • hirotonisea
  • hirotonisi
  • hirotonisise
plural I (noi)
  • hirotonisim
(să)
  • hirotonisim
  • hirotoniseam
  • hirotonisirăm
  • hirotonisiserăm
  • hirotonisisem
a II-a (voi)
  • hirotonisiți
(să)
  • hirotonisiți
  • hirotoniseați
  • hirotonisirăți
  • hirotonisiserăți
  • hirotonisiseți
a III-a (ei, ele)
  • hirotonisesc
(să)
  • hirotonisească
  • hirotoniseau
  • hirotonisi
  • hirotonisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hirotonosi
  • hirotonosire
  • hirotonosit
  • hirotonositu‑
  • hirotonosind
  • hirotonosindu‑
singular plural
  • hirotonosește
  • hirotonosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hirotonosesc
(să)
  • hirotonosesc
  • hirotonoseam
  • hirotonosii
  • hirotonosisem
a II-a (tu)
  • hirotonosești
(să)
  • hirotonosești
  • hirotonoseai
  • hirotonosiși
  • hirotonosiseși
a III-a (el, ea)
  • hirotonosește
(să)
  • hirotonosească
  • hirotonosea
  • hirotonosi
  • hirotonosise
plural I (noi)
  • hirotonosim
(să)
  • hirotonosim
  • hirotonoseam
  • hirotonosirăm
  • hirotonosiserăm
  • hirotonosisem
a II-a (voi)
  • hirotonosiți
(să)
  • hirotonosiți
  • hirotonoseați
  • hirotonosirăți
  • hirotonosiserăți
  • hirotonosiseți
a III-a (ei, ele)
  • hirotonosesc
(să)
  • hirotonosească
  • hirotonoseau
  • hirotonosi
  • hirotonosiseră
herotonisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hirotoni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hirotoni
  • hirotonire
  • hirotonit
  • hirotonitu‑
  • hirotonind
  • hirotonindu‑
singular plural
  • hirotonește
  • hirotoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hirotonesc
(să)
  • hirotonesc
  • hirotoneam
  • hirotonii
  • hirotonisem
a II-a (tu)
  • hirotonești
(să)
  • hirotonești
  • hirotoneai
  • hirotoniși
  • hirotoniseși
a III-a (el, ea)
  • hirotonește
(să)
  • hirotonească
  • hirotonea
  • hirotoni
  • hirotonise
plural I (noi)
  • hirotonim
(să)
  • hirotonim
  • hirotoneam
  • hirotonirăm
  • hirotoniserăm
  • hirotonisem
a II-a (voi)
  • hirotoniți
(să)
  • hirotoniți
  • hirotoneați
  • hirotonirăți
  • hirotoniserăți
  • hirotoniseți
a III-a (ei, ele)
  • hirotonesc
(să)
  • hirotonească
  • hirotoneau
  • hirotoni
  • hirotoniseră
herotoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hirotonisi, hirotonisescverb

  • 1. A ridica un diacon la rangul de preot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele Bisericii creștine. DEX '09 DLRLC
      sinonime: hirotoni
      • format_quote După ce a fost hirotonisit diacon, Creangă a urmat cursurile școlii de învățători de la Iași. SADOVEANU, E. 93. DLRLC
      • format_quote reflexiv figurat Te-ai hirotonosit om de stat, nitam-nisam. ALECSANDRI, T. 1235. DLRLC
etimologie:

hirotoni, hirotonescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.