HIROTONISI, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele Bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosi vb. IV] – Din sl. herotonisati.

hirotonisi vt [At: VARLAAM, C 84/2 / V: her~, ~nosi / Pzi: ~sesc / E: ngr χειροτονῶ, vsl хиротонисати] 1 A ridica un diacon la rangul de preot, conferindu-i darul preoțesc Si: hirotoni (1). 2 (Pex) A face pe cineva diacon, arhireu etc. prin conferirea darului Si: hirotoni (2).

HIROTONISI, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosi vb. IV.] – Din sl. herotonisati.

HIROTONISI, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. (În ritualul bisericii creștine) A ridica un diacon la rangul de preot, a preoți; p. ext. a face pe cineva, după canoanele bisericii, diacon, arhiereu etc. După ce a fost hirotonisit diacon, Creangă a urmat cursurile școlii de învățători de la Iași. SADOVEANU, E. 93. ◊ Refl. Fig. (Atestat în forma hirotonosi) Te-ai hirotonosit om de stat, nitam-nisam. ALECSANDRI, T. 1235. – Variantă: hirotonosi vb. IV.

A SE HIROTONISI mă ~esc intranz. A trece în tagma clerului; a deveni cleric. /<sl. herotonisati

A HIROTONISI ~esc tranz. A face să se hirotonisească. /<sl. herotonisati

hirotonisì v. 1. a da hirotonia; 2. (ironic) a consacra: te-ai hirotonisit om de Stat AL. [Gr. mod.; lit. a pune mâinile peste cineva].

HIROTONI, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

herotoni v vz hirotoni

herotonisi v vz hirotonisi

hirotoni vt [At: DOSOFTEI, V. S. 23 / V: her~ / Pzi: ~nesc / E: drr hirotonie] 1-2 A hirotonisi (1-2).

hirotonosi v vz hirotonisi

HIROTONI, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

HIROTONOSI vb. IV V. hirotonisi.

HIROTONI, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A hirotonisi.

A SE HIROTONI mă ~esc intranz. v. A SE HIROTONISI.

A HIROTONI ~esc tranz. v. A HIROTONISI.

hirotonisésc v. tr. (ngr. hirotonó, aor. chirotónisa, d. vgr. heir, mînă și teíno, întind). Consacrez, fac preut. Fig. Iron. Numesc într’o funcțiune mare. V. popesc 2.

hirotonisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisesc, 3 sg. hirotonisește, imperf. 1 hirotoniseam; conj. prez. 1 sg. să hirotonisesc, 3 să hirotonisească

hirotonisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisesc, imperf. 3 sg. hirotonisea; conj. prez. 3 să hirotonisească

hirotonisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisesc, imperf. 3 sg. hirotonisea; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotonisească

hirotoni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonesc, 3 sg. hirotonește, imperf. 1 hirotoneam; conj. prez. 1 sg. să hirotonesc, 3 să hirotonească

hirotoni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonesc, imperf. 3 sg. hirotonea; conj. prez. 3 să hirotonească

hirotoni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonesc, imperf. 3 sg. hirotonea; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotonească

hirotonesc, -neam 1 imp.

HIROTONISI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)

HIROTONISI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)

HIROTONI vb. v. hirotonisi.

HIROTONI vb. (BIS.) a (se) hirotonisi, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți.