12 definiții pentru hipotipoză ipotipoză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPOTIPÓZĂ, hipotipoze, s. f. Figură de stil care sugerează prin intermediul epitetelor și al comparației imagini vizuale foarte vii. [Var.: ipotipoză s. f.] – Din fr. hypotypose.

hipotipo sf [At: DN3 / V: i~ / Pl: ~ze / E: fr hypotypose] (Lit) Figură de stil care sugerează imagini vizuale foarte vii.

HIPOTIPÓZĂ, hipotipoze, s. f. Figură de stil care sugerează imagini vizuale foarte vii. [Var.: ipotipóză s. f.] – Din fr. hypotypose.

HIPOTIPÓZĂ s.f. Figură de stil constând în zugrăvirea vie, printr-o acumulare de epitete, a unei întâmplări. [Var. ipotipoză s.f. / < fr. hypotypose, cf. gr. hypo – sub, typoo – a fasona].

HIPOTIPÓZĂ s. f. figură de stil, constând în zugrăvirea vie, printr-o acumulare gradată de epitete, a unei întâmplări, a unui obiect. (< fr. hypotypose, gr. hypotyposis)

IPOTIPÓZĂ s. f. v. hipotipoză.

IPOTIPÓZĂ s. f. V. hipotipoză.

IPOTIPÓZĂ s.f. v. hipotipoză.

*ipotipóză f., pl. e (vgr. ῾ypotýposis, d. ῾ypó, dedesupt, și týpos, tip, figură). Ret. Figura pin care se descriŭ lucrurile așa de bine, în cît ți se pare că le vezĭ. V. retorică.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIPOTIPOZĂ (< fr. hypotypose < gr. hypotyposis, imagine, tablou) Figură de stil folosită atît în proză, cît și în poezie, îmbinare de epitete, spre a face mai vie zugrăvirea unei întîmplări sau a unui tablou. Hipotipoza este o sinteză între gradație și epitete, pentru a înfățișa un tablou în mișcare, plin de viață, deși, prin natura lui, tabloul este static. Ex. „Răsare soarele scînteietor, din geana depărtată a mării. Razele aștern brîie verzui, galbene și roșii pe întinsul neteziș al apei. Pămîntul se retrage în urma noastră. Încet, Sulina se pleacă, se scufundă sub valuri, copacii, catargurile, sulurile negre de fum, toate se șterg. Albastra boltă a cerului se lasă ca un coviltir uriaș, peste pustietatea lucie a mării.” (AL. VLAHUȚĂ, România pitorească) Pentru aceste însușiri expresive, hipotipoza este folosită și în poezia modernă, nu numai în cea clasică. Ex. Se zbate Strîmbă-lemne cumplit în somnul zdravăn Cu brațe noduroase, și cu atletic trunchi. Înțelenit în vie, deși pîn-la genunchi I s-a urcat cu-ncetul pămîntul gras și reavăn, Dar toamna, sub rodire încununat cu spini, Și-n noapte, plin de pace, de păsări și de stele, Ca grindina sloboade castanele lui grele Și-nseninat primește pe creștetu-i lumini. (I. PILLAT, Castanul cel mare)

ipotipoză (gr. hypotyposis „imagine”, „tablou”), figură de compoziție care constă în descrierea vie a obiectului, de obicei un eveniment, o scenă, evocată cu mijloace verbale menite să o „aducă sub ochii” noștri, ca și când s-ar petrece aievea (P): „La câțiva pași strălucea iazul; apa liniștită se întindea ca o mătase; spre fufa ei, sălciile își scoborau frunzișul fraged, aruncând pete de umbră, în răcoarea cărora lebedele stăteau nemișcate, ca niște bulgări de argint. Din ascunsul grădinei răsună prelung, ca o frântură de doină voinicească, fluierul grangurilor îmbrăcați în pene de aur. Pe mal, înaltele și chipeșele nalbe strângeau lumina în potirele florilor mari, pentru ca să o reverse apoi, înflăcărată ca sângele sau lucie ca gheața.” (E. Gârleanu) În narațiune, i. se realizează aplicându-se altă figură, numită enalagă, adică folosindu-se prezentul istoric sau dramatic. într-un exemplu din Phèdre de Racine, în care se relatează moartea lui Hipolit, Dumarsais (p. 152-153) observă că „toate verbele acestei narațiuni sunt la prezent [...] ceea ce face i., imaginea, tabloul; parcă acțiunea se petrece sub ochii noștri.” Alte exemple de i.: Căprioara de E. Gârleanu sau moartea căprioarei din finalul povestirii În pădurea Petrișorului de M. Sadoveanu. Din literatura franceză cităm: „... La Mollesse, oppressée, Dans sa bouche, à ces mots, sent sa langue glacée. Et, lasse de parler, succombant sous l’effort, Soupire, étend les bras, ferme l’oeil et s’endort.” (Boileau)

Intrare: hipotipoză
hipotipoză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipotipo
  • hipotipoza
plural
  • hipotipoze
  • hipotipozele
genitiv-dativ singular
  • hipotipoze
  • hipotipozei
plural
  • hipotipoze
  • hipotipozelor
vocativ singular
plural
ipotipoză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipotipo
  • ipotipoza
plural
  • ipotipoze
  • ipotipozele
genitiv-dativ singular
  • ipotipoze
  • ipotipozei
plural
  • ipotipoze
  • ipotipozelor
vocativ singular
plural

ipotipoză hipotipoză

  • 1. Figură de stil care sugerează prin intermediul epitetelor și al comparației imagini vizuale foarte vii.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: