HIPOPOTÁM, hipopotami, s. m. Mamifer erbivor nerumegător, mare și greoi, cu capul mare, labele scurte, cu pielea groasă și fără păr, care trăiește în fluviile și în lacurile din Africa Ecuatorială (Hippopotamus amphibius). – Din fr. hippopotame.

hipopotam sm [At: BOGZA, C. O. 251 / Pl: ~i / E: fr hippopotame, gr ἱπποποταμός] Mamifer pahiderm, mare și greoi, cu picioarele scurte, cu pielea groasă și fără păr, care trăiește în fluviile și în lacurile din Africa ecuatorială (Hippopotamus amphibius).

HIPOPOTÁM, hipopotami, s. m. Mamifer erbivor nerumegător, mare și greoi, cu pielea groasă și fără păr, care trăiește în fluviile și în lacurile din Africa ecuatorială (Hippopotamus amphibius). – Din fr. hippopotame.

HIPOPOTÁM, hipopotami, s. m. Mamifer mare și greoi, cu pielea groasă și fără păr, cu picioarele scurte și groase, foarte mult vînat pentru fildeșul care se obține din incisivii săi și care e superior celui de elefant; trăiește în fluviile și lacurile din Africa ecuatorială, hrănindu-se cu ierburi (Hippopotamus amphibius). Un hipopotam ca un burghez rumen și bine instalat, care-și are baia la domiciliu, a ieșit și pozează pentru nudul lui trandafiriu. ANGHEL, PR. 113.

HIPOPOTÁM s.m. Mamifer pahiderm mare și greoi, cu picioarele scurte, care trăiește în fluviile și lacurile Africii ecuatoriale. [< fr. hippopotame, cf. lat. hippopotamus, gr. hippopotamos < hippos – cal, potamos – râu, fluviu].

HIPOPOTÁM s. m. 1. pahiderm amfibiu, erbivor, mare și greoi, cu picioarele scurte, care trăiește în fluviile și lacurile din Africa ecuatorială. 2. (fam.) om masiv. (< fr. hippopotame)

HIPOPOTÁM ~i m. Animal exotic, erbivor nerumegător, de talie mare, având cap masiv și piele groasă, lipsită de păr, care trăiește mai ales în apă. /<fr. hippopotame

hipopotam m. mare mamifer, pachiderm și amfibiu, care trăiește în fluviile Africei.

*ipopotám m. (fr. hippopotame, d. vgr. ῾ippopótamos, d. ῾ippos, cal, și potamós, fluviŭ). Un mamifer pahiderm foarte gros, lung pînă la 4 metri, cu pelea fără păr. (Trăĭește pe malurile fluviilor Africiĭ, de ordinar în apă. Fildeșu luĭ e maĭ frumos și maĭ fin de cît al elefantuluĭ). Fig. Iron. Persoană enormă orĭ cu nas enorm.

hipopotam s. m., pl. hipopotami

hipopotám s. m., pl. hipopotámi

hipopotam

HIPOPOTÁM (< fr.; {s} hipo²- + gr. potamus „râu”) s. m. Mamifer erbivor nerumegător, cu corpul masiv (până la 4,5 t) și o lungime de c. 4-5 m; are capul mare, labele scurte și pielea lipsită de păr (Hippopotamus amphibius). Trăiește în fluviile și lacurile din Africa Ecuatorială. ◊ H. pitic, specie rară, cu o lungime de 1,70-1,85 m și o greutate de c. 2,50-2,70 t (Choeropsis liberiensis). Vânarea lui este interzisă.

hipopotam, hipopotami s. m. (prst., peior.) bărbat dezagreabil, obez, de o virilitate îndoielnică