9 definiții pentru hipologă hipoloagă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPOLÓG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

HIPOLÓG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

HIPOLÓG, -OÁGĂ, hipologi, -oage, s. m. și f. (Rar) Specialist în hipologie. (Glumeț) Rugai pe prietinul meu Tasache Crăcăuanu, cel mai vestit hipolog sau, mai bine zis, geambaș de pe vremuri, să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele. HOGAȘ, M. N. 7.

HIPOLÓG, -OÁGĂ, hipologi, -oage, s. m. și f. (Rar) Specialist în hipologie. – Fr. hippologue (< gr.).

HIPOLÓG, -Ă s.m. și f. (Rar) Specialist în hipologie. [< fr. hippologue].

HIPOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în hipologie. (< fr. hippologue)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipológă (rar) s. f., g.-d. art. hipológei; pl. hipológe

hipológă s. f., g.-d. art. hipológei; pl. hipológe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIPO- „cal, cabaline”. ◊ gr. hippos „cal” > fr. hippo-, germ. id., engl. id. > rom. hipo-.~camp (v. -camp), s. m., 1. Animal fabulos cu corp de cal, cu două picioare și terminat printr-o coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. Pește teleostean marin, lipsit de înotătoarea caudală, avînd capul asemănător cu al calului. 3. Circumvolute internă a encefalului, situată în planșeul inferior al ventriculului lateral; sin. cornul lui Amon; ~drom (v. -drom), s. n., teren amenajat pentru desfășurarea concursurilor hipice; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu carne de cal; ~fagie (v. -fagie), s. f., întrebuințare a cărnii de cal în alimentație; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de cai; ~id (v. -id), adj., asemănător calului; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în hipologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază anatomia și fiziologia calului; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat utilizat la măsurarea diferitelor dimensiuni corporale ale cailor; ~mobil (v. -mobil), adj., pus în mișcare de cai; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază bolile și defectele calului; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., disciplină care tratează despre creșterea și exploatarea calului; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a calului.

Intrare: hipologă
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipolo
  • hipologa
plural
  • hipologe
  • hipologele
genitiv-dativ singular
  • hipologe
  • hipologei
plural
  • hipologe
  • hipologelor
vocativ singular
  • hipolo
  • hipologo
plural
  • hipologelor
substantiv feminin (F4)
Învechit, ieșit din uz.
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipoloa
  • hipoloaga
plural
  • hipoloage
  • hipoloagele
genitiv-dativ singular
  • hipoloage
  • hipoloagei
plural
  • hipoloage
  • hipoloagelor
vocativ singular
  • hipoloa
  • hipoloago
plural
  • hipoloagelor

hipolog, -ă hipolog hipologă hipoloagă

  • 1. rar feminin Specialist în hipologie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • glumeț Rugai pe prietinul meu Tasache Crăcăuanu, cel mai vestit hipolog sau, mai bine zis, geambaș de pe vremuri, să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele. HOGAȘ, M. N. 7.
      surse: DLRLC

etimologie: