HIPOLOG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

hipolog, ~ă smf [At: HOGAȘ, M. N. 7 / Pl: ~i, ~e / E: fr hippologue] 1 Persoană care se ocupă de studiul cailor. 2 Persoană care se pricepe la cai. 3 (Irn) Geambaș. corectat(ă)

HIPOLOG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hipologie. – Din fr. hippologue.

HIPOLOG, -OAGĂ, hipologi, -oage, s. m. și f. (Rar) Specialist în hipologie. (Glumeț) Rugai pe prietinul meu Tasache Crăcăuanu, cel mai vestit hipolog sau, mai bine zis, geambaș de pe vremuri, să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele. HOGAȘ, M. N. 7.

HIPOLOG, -OAGĂ, hipologi, -oage, s. m. și f. (Rar) Specialist în hipologie. – Fr. hippologue (< gr.).

HIPOLOG, -Ă s.m. și f. (Rar) Specialist în hipologie. [< fr. hippologue].

HIPOLOG, -Ă s. m. f. specialist în hipologie. (< fr. hippologue)

hipolog (rar) s. m., pl. hipologi

hipolog s. m., pl. hipologi

hipolog s. m., pl. hipologi

HIPO- „cal, cabaline”. ◊ gr. hippos „cal” > fr. hippo-, germ. id., engl. id. > rom. hipo-. □ ~camp (v. -camp), s. m., 1. Animal fabulos cu corp de cal, cu două picioare și terminat printr-o coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. Pește teleostean marin, lipsit de înotătoarea caudală, avînd capul asemănător cu al calului. 3. Circumvoluție internă a encefalului, situată în planșeul inferior al ventriculului lateral; sin. cornul lui Amon; ~drom (v. -drom), s. n., teren amenajat pentru desfășurarea concursurilor hipice; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu carne de cal; ~fagie (v. -fagie), s. f., întrebuințare a cărnii de cal în alimentație; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de cai; ~id (v. -id), adj., asemănător calului; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în hipologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază anatomia și fiziologia calului; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat utilizat la măsurarea diferitelor dimensiuni corporale ale cailor; ~mobil (v. -mobil), adj., pus în mișcare de cai; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază bolile și defectele calului; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., disciplină care tratează despre creșterea și exploatarea calului; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a calului.