hipofagie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr hippophagie] Hrănire cu carne de cal.

HIPOFAGIE s.f. Hrănire cu carne de cal. [Gen. -iei. / < fr. hippophagie, cf. gr. hippos – cal, phagein – a mînca].

HIPOFAGIE s. f. folosirea cărnii de cal ca aliment. (< fr. hippophagie)

*ipofagíe f. (d. ipofag). Hrănirea cu carne de cal.

hipofagie s. f., art. hipofagia, g.-d. hipofagii, art. hipofagiei

hipofagie s. f., art. hipofagia, g.-d. hipofagii, art. hipofagiei

hipofagie s. f., art. hipofagia, g.-d. hipofagii, art. hipofagiei

+hipo¹ (hipotensiv) adj. invar. (pacienți ~)

+hipo² (referitor la cai) adj. invar. (concursuri ~)

HIPO- „cal, cabaline”. ◊ gr. hippos „cal” > fr. hippo-, germ. id., engl. id. > rom. hipo-. □ ~camp (v. -camp), s. m., 1. Animal fabulos cu corp de cal, cu două picioare și terminat printr-o coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. Pește teleostean marin, lipsit de înotătoarea caudală, avînd capul asemănător cu al calului. 3. Circumvoluție internă a encefalului, situată în planșeul inferior al ventriculului lateral; sin. cornul lui Amon; ~drom (v. -drom), s. n., teren amenajat pentru desfășurarea concursurilor hipice; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu carne de cal; ~fagie (v. -fagie), s. f., întrebuințare a cărnii de cal în alimentație; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de cai; ~id (v. -id), adj., asemănător calului; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în hipologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază anatomia și fiziologia calului; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat utilizat la măsurarea diferitelor dimensiuni corporale ale cailor; ~mobil (v. -mobil), adj., pus în mișcare de cai; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază bolile și defectele calului; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., disciplină care tratează despre creșterea și exploatarea calului; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a calului.