HIPERTERMIE s. f. Creștere anormală a temperaturii corpului. – Din fr. hyperthermie.

hipertermie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr hyperthermie] (Med) Creștere anormală a temperaturii corpului.

HIPERTERMIE, hipertermii, s. f. Creștere anormală a temperaturii corpului. – Din fr. hyperthermie.

HIPERTERMIE s.f. Creștere anormală a temperaturii corpului. [Gen. -iei. / < fr. hyperthermie, cf. gr. hyper – peste, therme – căldură].

HIPERTERMIE s. f. creștere anormală a temperaturii corpului. (< fr. hyperthermie)

hipertermie s. f. (med.) Creștere peste normal a temperaturii corpului ◊ „Medicii de la spitalul din Champel Hill, statul american Carolina de Nord, au anunțat că vor începe experimentarea unui nou tip de tratament al cancerului prin hipertermie. Tratamentul ar consta în bombardarea tumorii maligne cu microunde pentru a ridica temperatura acesteia.” R.l. 5 XII 83 p. 6 (din fr. hyperthermie; DMC 1977; DEX, DN3)

HIPERTERMIE ~i f. Temperatură a corpului peste cea normală. /<fr. hyperthermie

hipertermie s. f., art. hipertermia, g.-d. hipertermii, art. hipertermiei corectat(ă)

hipertermie s. f., art. hipertermia, g.-d. hipertermii, art. hipertermiei corectat(ă)

hipertermie s. f., art. hipertermia, g.-d. hipertermii, art. hipertermiei, pl. hipertermii

Hipertermie ≠ hipotermie