HIPERTENSIUNE s. f. Creștere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale, cardiovasculare, endocrine etc.; hipertonie (3). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypertension.

hipertensiune [At: YGREC, M. N. / S și: (înv) hyp~ / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr hypertension] (Med) Creștere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale, cardiovasculare, endocrine etc. Si: hipertonie (3).

HIPERTENSIUNE, hipertensiuni, s. f. Creștere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale, cardiovasculare, endocrine etc.; hipertonie (3). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypertension.

HIPERTENSIUNE s. f. Boală care se manifestă prin tensiune arterială mărită. – Pronunțat: -si-u-.

HIPERTENSIUNE s.f. Tensiune arterială mărită, cauzată de o boală; creștere a tensiunii arteriale. [Cf. fr. hypertension].

HIPERTENSIUNE s. f. creștere anormală a tensiunii arteriale. (< fr. hypertension)

HIPERTENSIUNE f. Tensiune arterială superioară celei normale; hipertonie. [G.-D. hipertensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. hypertension

hipertensiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. hipertensiunii

hipertensiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. hipertensiunii

hipertensiune s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. hipertensiunii

hipertensiune (i-u)

HIPERTENSIUNE s. (MED.) hipertonie, tensiune.

HIPERTENSIUNE s. (MED.) hipertonie, tensiune.

Hipertensiune ≠ hipotensiune, hipotonie