19 definiții pentru hiperbolă iperbolă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPÉRBOLĂ, hiperbole, s. f. 1. (Mat.) Curbă reprezentând locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care diferența distanțelor față de două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. Figură de stil care constă în exagerarea dimensiunilor, efectului unui fapt, importanței unui personaj etc. [Var.: ipérbolă s. f.] – Din fr. hyperbole.

hiperbolă sf [At: MDT / A și: hiperbo / Pl: ~le / E: fr hyperbole, lat hyperbole] 1 (Lit) Figură de stil care constă în exagerarea expresiei pentru a reda mai plastic ideea și a produce o impresie mai puternică. 2 (Mat) Curbă reprezentând locul geometric al punctelor din plan a căror diferență între distanțele la două puncte fixe numite focare este constantă.

HIPÉRBOLĂ, hiperbole, s. f. 1. (Mat.) Curbă reprezentând locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care diferența distanțelor față de două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. Figură de stil care constă în exagerarea mărimii, importanței etc. reale a lucrurilor. [Var.: ipérbolă s. f.] – Din fr. hyperbole.

HIPÉRBOLĂ, hiperbole, s. f. 1. Figură de stil, care constă în folosirea unor expresii și a unor imagini exagerate, pentru a reda mai plastic ideea și a impresiona mai puternic. Prin mijlocirea exagerării realiste, a hiperbolei, satira surprinde sub o lupă uriașă o serie de trăsături reprobabile, respingătoare, care în viață se manifestă uneori cu discreție. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 367, 4/5. 2. (Mat.) Curbă care reprezintă locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care diferența distanțelor față de două puncte fixe, numite focare, este constantă. – Variantă: ipérbolă s. f.

HIPÉRBOLĂ s.f. 1. Figură de stil prin care se exagerează realitatea, folosindu-se expresii și imagini sugestive pentru a impresiona mai puternic. 2. Curbă care reprezintă locul geometric al punctelor dintr-un plan a căror diferență a distanțelor la două puncte fixe (focare) este constantă. [Var. iperbolă s.f. / < fr. hyoerbole, lat., gr. hyperbole].

HIPÉRBOLĂ s. f. 1. figură de stil, constând în folosirea unor expresii și imagini exagerate, pentru a reda mai plastic ideea și a impresiona mai puternic. 2. curbă loc geometric al punctelor dintr-un plan, a căror diferență a distanțelor la două puncte fixe (focare) este constantă. (< fr. hyperbole)

HIPÉRBOLĂ2 ~e f. Figură de stil constând în exagerarea realității, folosind expresii și imagini sugestive, pentru a impresiona mai puternic. /<lat., fr. hyperbole

HIPÉRBOLĂ1 ~e f. mat. Curbă formată din ansamblul punctelor unui plan pentru care diferența distanțelor față de două puncte fixe, numite focare, este constantă. /<lat., fr. hyperbole

IPÉRBOLĂ s. f. v. hiperbolă.

IPÉRBOLĂ s. f. v. hiperbolă.

IPÉRBOLĂ s. f. V. hiperbolă.

IPÉRBOLĂ s.f. v. hiperbolă.

iperbolă f. 1. figură de retorică ce consistă a mări sau micșora realitatea lucrurilor: ești adorabil; 2. Geom. linie curbă așa că diferența distanțelor dela toate punctele sale la două puncte fixe (numite focare) e totdeauna aceeaș.

*ipérbolă f., pl. e (vgr. ῾yper-bolé, d. ῾ypér, deasupra, și bállo, arunc; lat. hypérbole și -la. V. parabolă). Ret. Figura care consistă în exagerare ca să producă impresiune, ca: un gigant îld. un om înalt, un pitic îld. un om scund. (V. retorică). Geom. Curbă care e locu punctelor ale căror distanțe la doŭă puncte fixe (numite focare) aŭ o diferență constantă. – Fals iperbólă (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipérbolă s. f., g.-d. art. hipérbolei; pl. hipérbole

hipérbolă s. f., g.-d. art. hipérbolei; pl. hipérbole


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hiperbolă (gr. hyper „peste” și ballein „a arunca”), figură de insistență care constă în exagerarea expresiei, fie mărind, fie micșorând imaginea obiectului (de obicei, concret) peste limitele sale firești (I): Ex.: „un uriaș” (pentru: „un om înalt”); „un pigmeu” (pentru: „un om scund”) H. este generată în vorbirea dominată de impulsul unui sentiment puternic de admirație sau dispreț, de indignare și revoltă, ori de nevoia irezistibilă de a ridiculiza obiectul. „De fapt, orice hiperbolă este o imposibilitate [...] o întrebuințează, mai ales, poeții comici, fiindcă ei scot comicul dintr-o imposibilitate”, spune Demetrios (p. 100).

Intrare: hiperbolă
hiperbolă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiperbolă
  • hiperbola
plural
  • hiperbole
  • hiperbolele
genitiv-dativ singular
  • hiperbole
  • hiperbolei
plural
  • hiperbole
  • hiperbolelor
vocativ singular
plural
iperbolă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iperbolă
  • iperbola
plural
  • iperbole
  • iperbolele
genitiv-dativ singular
  • iperbole
  • iperbolei
plural
  • iperbole
  • iperbolelor
vocativ singular
plural

hiperbolă iperbolă

  • 1. matematică Curbă reprezentând locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care diferența distanțelor față de două puncte fixe, numite focare, este constantă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Figură de stil care constă în exagerarea dimensiunilor, efectului unui fapt, importanței unui personaj etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Prin mijlocirea exagerării realiste, a hiperbolei, satira surprinde sub o lupă uriașă o serie de trăsături reprobabile, respingătoare, care în viață se manifestă uneori cu discreție. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 367, 4/5.
      surse: DLRLC

etimologie: