HIPARION, hiparioni, s. m. Gen fosil de ecvide, considerat strămoș al calului, care avea la membre câte un deget funcțional. [Pr.: -ri-on] – Din fr. hipparion.

hiparion sm [At: DEX / P: ~ri-on / Pl: ~i / E: fr hipparion] Gen fosil de ecvide, care avea la membre câte un deget funcțional și care este considerat strămoșul calului.

HIPARION, hiparioni, s. m. Gen fosil de ecvide, care avea la membre câte un deget funcțional și care este considerat strămoșul calului. [Pr.: -ri-on] – Din fr. hipparion.

HIPARION s.m. (Pal.) Gen de mamifer fosil, strămoș al calului. [Pron. -ri-on. / < fr. hipparion, cf. gr. hippos – cal].

HIPARION s. m. mamifer fosil de talia unei zebre, mult mai zvelt decât calul. (< fr. hipparion)

HIPARION ~i m. Mamifer imparicopitat fosil, considerat strămoș al calului. /<fr. hypparion

hiparion (desp. -ri-on) s. m., pl. hiparioni

hiparion (-ri-on) s. m., pl. hiparioni

hiparion s. m. (sil. -ri-on), pl. hiparioni

HIPÁRION (< fr. {i}; {s} gr. hipparion „căluț”) s. m. Gen fosil de mamifer imparicopitat, din familia ecvide, de talia unui asin, cu picioare tridactile, care aveau degetul din mijloc funcțional, cele laterale mai scurte sau atingând pământul (Hipparion). A apărut în Miocenul superior, fiind întâlnit și în tot Pliocenul. A trăit pe toate continentele, cu excepția Australiei și Americii de Sud.