HIPÁRION (< fr. {i}; {s} gr. hipparion „căluț”) s. m. Gen fosil de mamifer imparicopitat, din familia ecvide, de talia unui asin, cu picioare tridactile, care aveau degetul din mijloc funcțional, cele laterale mai scurte sau atingând pământul (Hipparion). A apărut în Miocenul superior, fiind întâlnit și în tot Pliocenul. A trăit pe toate continentele, cu excepția Australiei și Americii de Sud.