7 definiții pentru hierodulă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIERODÚL, -Ă s.m. și f. (Ant.) Sclav în serviciul unui templu grecesc. [Pron. hi-e-. / < fr. hiérodoule, cf. gr. hieros – sacru, doulos – sclav].

HIERODÚL, -Ă I. s. m. f. (ant.) sclav în serviciul unui templu grecesc. II. s. f. prostituată a templului în religia mesopotamiană. (< fr. hiérodoule)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hierodúlă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hierodúlei; pl. hierodúle

hierodúlă s. f. (sil. hi-e-), g.-d. art. hierodúlei; pl. hierodúle

hierodúl (hi-e-) s. m., pl. hierodúli

hierodúl s. m. (sil. hi-e-), pl. hierodúli


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIERO- (IERO-) „sfînt, sacru”. ◊ gr. hieros „sacru” > fr. hiéro-, germ. id., engl. id. > rom. hiero- și iero-. □ ~crație (v. -crație), s. f., tip de organizare și conducere a societății primitive și apoi feudale, în funcție de obiectivele spirituale ale unei religii dominante; ~dul (v. -dul), s. m. și f., sclav care se afla în serviciul unui templu grecesc; ~fanie (v. -fanie), s. f., relevarea unei entități sacre de ordin cultural în istoria spirituală a unei comunități etnice; ~fant (v. -fant), s. m., preot care prezida misterele de la Eleusis și care îi iniția pe neofiți; ~glifă (v. -glifă), s. f., 1. Semn din scrierea vechilor egipteni, cu o valoare figurativă sau ideografică. 2. s. f. pl., Urme proeminente, alungite sau ramificate, întîlnite pe stratele geologice; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere comparativă a religiilor; ~gramă (v. -gramă), s. f., caracter sau simbol sacru.

Intrare: hierodulă
hierodulă substantiv feminin
  • silabație: hi-e-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hierodu
  • hierodula
plural
  • hierodule
  • hierodulele
genitiv-dativ singular
  • hierodule
  • hierodulei
plural
  • hierodule
  • hierodulelor
vocativ singular
plural