12 definiții pentru hienă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIÉNĂ, hiene, s. f. Mamifer carnivor asemănător cu câinele, cu blana cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care trăiește în Africa și în Asia și care se hrănește mai ales cu cadavre (Hyaena hyaena).Fig. Om ticălos, nemernic, mizerabil. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hyène, lat. hyaena.

HIÉNĂ, hiene, s. f. Mamifer carnivor asemănător cu câinele, cu blana cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care trăiește în Africa și în Asia și care se hrănește mai ales cu cadavre (Hyaena hyaena).Fig. Om ticălos, nemernic, mizerabil. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hyène, lat. hyaena.

hie sf [At: EMINESCU, P. 120 / P: hi-e~ / Pl: ~ne / E: fr hyène, ger Hyane, lat hyaena] 1 (Zlg) Mamifer carnivor asemănător cu câinele, cu blana cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care trăiește în Africa și în Asia și care se hrănește mai ales cu cadavre (Hyaena hyaena). 2 (Fig) Om ticălos, nemernic, mizerabil.

HIÉNĂ, hiene, s. f. Mamifer carnivor din Africa și din sud-estul Asiei, foarte asemănător cu cîinele, care se hrănește mai ales cu cadavre (Hyaena). Vîntul a trecut pe lîngă cușca șacalilor și a hienelor, și bietul parfum sfios se retrage. ANGHEL, PR. 114. L-am găsit într-o stare foarte proastă, plimbîndu-se de colo pînă colo, ca o hienă în cușca ei, și văitîndu-se de durere. CARAGIALE, O. II 339. – Pronunțat: hi-e-.

HIÉNĂ s.f. 1. Mamifer carnivor care trăiește în Africa și în Asia și se hrănește în special cu cadavre. 2. (Fig.) Om rău, feroce; om josnic. [Pron. hi-e-. / < fr. hyène, cf. gr. hyaina < hys – porc].

HIÉNĂ s. f. 1. mamifer carnivor din Africa și Asia, care se hrănește în special cu cadavre. 2. (fig.) om rău, feroce; om josnic. (< fr. hyène, lat. hyaena)

HIÉNĂ ~e f. Mamifer exotic de talie medie, de culoare brună, cu pete sau dungi întunecate, cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care se hrănește, mai ales, cu stârvuri. [Sil. hi-e-] /<fr. hyene, lat. hyaena

hienă f. mamifer carnivor din Azia și Africa, pătrunde noaptea în cimitire și desgroapă morții.

*hiénă f., pl. e (vgr. ῾ýaina, scroafă, hienă, d. ῾ýs, porc; lat. hyáena). O feară din neamul lupuluĭ și cam asemenea cu el, dar ceva maĭ înaltă la umerĭ. Fig. Persoană feroce și josnică. – Hiena are coamă cam ca porcu, păr vărgat saŭ pătat și trăĭește în Africa și Asia. Umblă noaptea, atacă rar omu, mănîncă mortăcĭunĭ și dezgroapă cadavrele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hiénă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hiénei; pl. hiéne

hiénă s.f. (sil. hi-e-), g.-d. art. hiénei; pl. hiéne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HIÉNĂ (< fr., lat.) s. f. Mamifer carnivor, asemănător canidelor, cu blană cenușie-tărcată, cu gât gros, urechi golașe și picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare (Hyaena hyaena). Cântărește între 34 și 79 kg și are o lungime de 0,9-1,8 m (inclusiv coada). Animal nocturn, trăiește în Africa și Asia și se hrănește mai ales cu cadavre. ♦ Fig. Om ticălos, nemernic.

Intrare: hienă
  • silabație: hi-e-nă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hie
  • hiena
plural
  • hiene
  • hienele
genitiv-dativ singular
  • hiene
  • hienei
plural
  • hiene
  • hienelor
vocativ singular
plural

hienă

  • 1. Mamifer carnivor asemănător cu câinele, cu blana cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care trăiește în Africa și în Asia și care se hrănește mai ales cu cadavre (Hyaena hyaena).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vîntul a trecut pe lîngă cușca șacalilor și a hienelor, și bietul parfum sfios se retrage. ANGHEL, PR. 114.
      surse: DLRLC
    • L-am găsit într-o stare foarte proastă, plimbîndu-se de colo pînă colo, ca o hienă în cușca ei, și văitîndu-se de durere. CARAGIALE, O. II 339.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Om ticălos, nemernic, mizerabil.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: