2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hiemal, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr hiémal] 1 (Liv) De iarnă. 2 (Bot; d. plante) Care trăiește sau crește iarna.

PIPIRÍG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede și mlăștinoase: a) plantă cu tulpina înaltă, cilindrică, de culoare verde și cu flori brune-roșcate, îngrămădite în spice la vârful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) plantă cu tulpina formată din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi închis (Scirpus silvaticus); c) plantă cu tulpina aspră și rigidă, de culoare cenușie-verzuie sau albăstruie, terminată cu un spic care are la capăt un vârf ascuțit (Equisetum hiemale); d) plantă erbacee perenă cu tulpina triunghiulară, plină pe dinăuntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele și cu inflorescențele compuse din 1-4 globușoare (Holoschoenus vulgaris).Et. nec.

HIEMÁL, -Ă adj. 1. (Liv.) De iarnă. 2. (Bot.; despre plante) Care trăiește sau crește iarna. [Pron. hi-e-. / < fr. hiémal].

HIEMÁL, -Ă adj. 1. de iarnă. 2. (despre plante) care crește sau înflorește iarna. (< engl. hiemal, lat. hiemalis)

PIPIRÍG ~gi m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă netedă, având frunze lungi țepoase și flori mici brune dispuse în inflorescență la vârf. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pipiríg s. m., pl. pipirígi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIPIRÍG s. v. chircitură, pipiriguț, rugină, sfrijitură.

PIPIRÍG s. (BOT.) 1. (Bolbochoenus maritimus) (reg.) rogoz. 2. (Holoschoenus vulgaris) (reg.) papură. 3. (Scirpus silvaticus) țipirig. 4. (Schoenoplectus lacustris) rogoz, (reg.) păpurică, țiperig, papură-rotundă. 5. (Equisetum hiemale) (reg.) coadă, capu-câmpului, iarbă-de-cositor. 6. v. stuf.

Intrare: bolbochoenus
bolbochoenus termen biologic
termen biologic (I2)
  • bolbochoenus
hiemale termen biologic
termen biologic (I2)
  • hiemale
Intrare: hiemal
hiemal adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiemal
  • hiemalul
  • hiemalu‑
  • hiema
  • hiemala
plural
  • hiemali
  • hiemalii
  • hiemale
  • hiemalele
genitiv-dativ singular
  • hiemal
  • hiemalului
  • hiemale
  • hiemalei
plural
  • hiemali
  • hiemalilor
  • hiemale
  • hiemalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)