2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIDROPLANÁRE, hidroplanări, s. f. Deplasare a unui hidroavion pe apă prin autopropulsie aerodinamică. – Hidro- + planare. Cf. fr. hydroplanage.

HIDROPLANÁRE, hidroplanări, s. f. Deplasare a unui hidroavion pe apă prin autopropulsie aerodinamică. – Hidro- + planare. Cf. fr. hydroplanage.

hidroplanare sf [At: LTR2 / Pl: ~nări / E: hidroplana] Deplasare a unui hidroavion pe apă prin autopropulsie aerodinamică Si: hidroplanaj, hidroplanat.

HIDROPLANÁRE s.f. Deplasare a unui hidroavion pe apă; hidroplanaj. [< hidroplana].

HIDROPLANÁ, pers. 3 hidroplanează, vb. I. Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei. – Din fr. hydroplaner.

HIDROPLANÁ, pers. 3 hidroplanează, vb. I. Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei. – Din fr. hydroplaner.

hidroplana vi [At: DN3 / Pzi: 3 ~nea / E: fr hydroplaner] (D. hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei.

HIDROPLANÁ vb. I. intr. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei. [< fr. hydroplaner].

HIDROPLANÁ vb. intr. (despre un hidroglisor sau hidroavion) a se deplasa plutind la suprafața apei. (< fr. hydroplaner)

A HIDROPLANÁ pers. 3 ~eáză intranz. A se deplasa sau a se coborî pe suprafața apei. /<fr. hydroplaner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hidroplanáre (hi-dro-pla-) s. f., g.-d. art. hidroplanắrii; pl. hidroplanắri

hidroplanáre s. f. (sil. -dro-pla-) → planare

hidroplaná vb., ind. prez. 3 sg. hidroplaneáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIDROPLANARE deplasare a unui hidroavion pe suprafața apei prinautopropulsie aerodinamică.

Intrare: hidroplanare
hidroplanare substantiv feminin
  • silabație: hi-dro-pla- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hidroplanare
  • hidroplanarea
plural
  • hidroplanări
  • hidroplanările
genitiv-dativ singular
  • hidroplanări
  • hidroplanării
plural
  • hidroplanări
  • hidroplanărilor
vocativ singular
plural
Intrare: hidroplana
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hidroplana
  • hidroplanare
  • hidroplanat
  • hidroplanatu‑
  • hidroplanând
  • hidroplanându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • hidroplanea
(să)
  • hidroplaneze
  • hidroplana
  • hidroplană
  • hidroplanase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • hidroplanea
(să)
  • hidroplaneze
  • hidroplanau
  • hidroplana
  • hidroplanaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hidroplanare

  • 1. Deplasare a unui hidroavion pe apă prin autopropulsie aerodinamică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: hidroplanaj

etimologie:

  • Hidro- + planare
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba franceză hydroplanage
    surse: DEX '09 DEX '98
  • hidroplana
    surse: DN

hidroplana

  • 1. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafața apei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: