HIDROFTALMIE s. f. Stare patologică care constă în întinderea globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. – Din fr. hydrophtalmie.

hidroftalmie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr hydrophtalmie] Stare patologică constând în întinderea globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice.

HIDROFTALMIE, hidroftalmii, s. f. Stare patologică care constă în întinderea globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. – Din fr. hydrophtalmie.

HIDROFTALMIE s.f. Întindere a globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. [Gen. -iei. / < fr. hydrophtalmie, cf. gr. hydor – apă, ophtalmos – ochi].

HIDROFTALMIE s. f. întindere patologică a globului ocular ca urmare a creșterii volumului umorii apoase. (< fr. hydrophtalmie)

hidroftalmie (desp. hi-drof-) s. f., art. hidroftalmia, g.-d. hidroftalmii, art. hidroftalmiei

!hidroftalmie (hi-drof-) s. f., g.-d. hidroftalmii, art. hidroftalmiei

hidroftalmie s. f. (sil. mf. hidr-) → oftalmie

HIDR-, v. HIDRO-₁. □ ~agog (v. -agog), adj., s. n., (purgativ) puternic; ~artroză (v. -artroză), s. f., acumulare patologică de lichid seros într-o cavitate articulară; ~emeză (v. -emeză), s. f., vomitare apoasă; ~emie (v. -emie), s. f., creștere anormală a cantității de plasmă sanguină; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., lipsa sau dezvoltarea rudimentară congenitală a encefalului; ~encefalocel (v. encefalo-, v. -cel₂), s. n., malformație congenitală caracterizată prin craniu bifid, encefalocel și hidrocefalie internă a ventriculului inclus în hernie; ~encefalocrinie (v. encefalo-, v. -crinie), s. f., secreție a unor hormoni hipofizari în lichidul cefalorahidian; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., tratament medical bazat pe utilizarea apelor; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., întindere patologică a globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice; ~onim (v. -onim), adj., s. n., (cuvînt) care denumește o apă; ~onimie (v. -onimie), s. f., 1. Totalitatea numelor de ape dintr-o regiune. 2. Studiul denumirilor de ape; ~opic (v. -opic), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă o acumulare patologică de lichide în țesuturi sau în cavitățile corpului; ~urie (v. -urie), s. f., creștere a elaborării și eliminării de urină.