2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

hicăi vt [At: MARIAN, NU. 13 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) 1 (C. i. câini) A maltrata. 2 (Pex; c. i. oameni) A insulta grosolan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hicăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 să hicăiáscă

hicăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hicăiáscă

Intrare: hicăire
hicăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hicăire
  • hicăirea
plural
  • hicăiri
  • hicăirile
genitiv-dativ singular
  • hicăiri
  • hicăirii
plural
  • hicăiri
  • hicăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hicăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hicăi
  • hicăire
  • hicăit
  • hicăitu‑
  • hicăind
  • hicăindu‑
singular plural
  • hicăiește
  • hicăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hicăiesc
(să)
  • hicăiesc
  • hicăiam
  • hicăii
  • hicăisem
a II-a (tu)
  • hicăiești
(să)
  • hicăiești
  • hicăiai
  • hicăiși
  • hicăiseși
a III-a (el, ea)
  • hicăiește
(să)
  • hicăiască
  • hicăia
  • hicăi
  • hicăise
plural I (noi)
  • hicăim
(să)
  • hicăim
  • hicăiam
  • hicăirăm
  • hicăiserăm
  • hicăisem
a II-a (voi)
  • hicăiți
(să)
  • hicăiți
  • hicăiați
  • hicăirăți
  • hicăiserăți
  • hicăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hicăiesc
(să)
  • hicăiască
  • hicăiau
  • hicăi
  • hicăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hicăi

  • 1. regional A bate, a chinui un câine.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: