2 definiții pentru hicăire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HICĂI, hicăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate, a chinui un câine. – Et. nec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hicăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hicăiesc, imperf. 3 sg. hicăia; conj. prez. 3 sg. și pl. hicăiască

Intrare: hicăire
hicăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hicăire
  • hicăirea
plural
  • hicăiri
  • hicăirile
genitiv-dativ singular
  • hicăiri
  • hicăirii
plural
  • hicăiri
  • hicăirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hicăi, hicăiescverb

  • 1. regional A bate, a chinui un câine. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.