hibernațiune sf vz hibernație

* HIBERNAȚIUNE HIBERNAȚIE sf. Starea de amorțeală a unui animal, în timpul iernii [fr.].

HIBERNAȚIE, hibernații, s. f. (Rar) Hibernare. – Din fr. hibernation.

hibernație sf [At: DA ms / V: (nob) ~iune / Pl: ~ii / E: fr hibernation] 1-2 Hibernare (1-2).

HIBERNAȚIE, hibernații, s. f. Hibernare. – Din fr. hibernation.

HIBERNAȚIE s.f. Hibernare. [Gen. -iei. / < fr. hibernation, lat. hibernatio].

HIBERNAȚIE s. f. hibernare. ♦ ~ artificială = hibernoterapie. (< fr. hibernation, lat. hibernatio)

hibernație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. hibernația (desp. -ți-a), g.-d. art. hibernației; pl. hibernații, art. hibernațiile (desp. -ți-i-)

hibernație (rar) (-ți-e) s. f., art. hibernația (-ți-a), g.-d. art. hibernației; pl. hibernații, art. hibernațiile (-ți-i-)

hibernație s. f. (sil. -ți-e), art. hibernația (sil. -ți-a), g.-d. art. hibernației; pl. hibernații, art. hibernațiile (sil. -ți-i-)

HIBERNAȚIE s. v. hibernare.