11 definiții pentru „hibă”   declinări

HÍBĂ, hibe, s. f. (Fam.) Defect, cusur. – Din magh. hiba.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HÍBĂ, hibe, s. f. (Reg.) Defect, cusur. – Din magh. hiba.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÍBĂ, hibe, s. f. (Regional) Defect, cusur. Lască vedem noi ce hibă are. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 6/2. Și mai sînt și alte hibe: amenzi fără rost, un soi de cantină, de prăvălie, unde-i jefuiește ca-n codru. GALAN, Z. R. 392.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

híbă (fam.) s. f., g.-d. art. híbei; pl. híbe

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

híbă s. f., g.-d. art. híbei; pl. híbe

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HÍBĂ s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

híbă (híbe), s. f. – (Trans.) Cusur, defect. Mag. hiba (DAR). – Der. hibaș, adj. (defectuos). Din aceeași familie face parte hie, s. f. (lipsă, nevoie), din mag. hi.

Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

híbă f., pl. e (ung. hiba, a. î., de unde și slovac. rut. hiba, Bern. 1, 412). Trans. Rar în Mold. Munt. Defect, cusur. Neajuns, neplăcere: cu el n´am hibă. Grijă, habar, păsare: n´am hibă (nu-mĭ pasă), am o hibă (am o grijă). – În Ĭal. ibă.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

híbă s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU.

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

híbă, hibe, s.f. – (reg.) Cusur, defect: „Că în ceasu' ce-o născut / Nicio hibă n-o avut” (Ștețco, 1990: 76). – Din magh. hiba „greșeală, eroare; defect” (Scriban; DA, cf. DER; DEX, MDA).

Sursa: DRAM 2015 (2015) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

híbă, -e, s.f. – Cusur, defect: „Că în ceasu' ce-o născut / Nicio hibă n-o avut” (Ștețco 1990: 76). – Din magh. hiba „greșeală, eroare; defect„. Cf. germ. Hieb „lovitură, crestătură” (Țurcanu 2005).

Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink