2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hercule sm [At: DN3 / Pl: ~li / E: fr hercule] 1 Om voinic. 2 Om foarte puternic.

HÉRCULE s.m. (Liv.) Om voinic, robust. / < fr. hercule, cf. Hercule – erou legendar din antichitate].

HÉRCULE s. m. (fam.) om voinic, robust. (< fr. hercule)

Hercule m. Mit. erou, fiul lui Joie și al Alcmenei, faimos prin isprăvile sale, printre cari cele 12 întreprinderi eroice numite Muncile lui Hercule: 1. răpunerea leului din Nemèa; 2. omorîrea Hydrei din Lerna; 3. prinderea mistrețului din Erymanth; 4. goana păsărilor din lacul Stymphal; 5. prinderea ciutei cu picioarele de aramă; 6. învingerea Amazonelor; 7. curățirea staulelor lui Augias; 8. scăparea Cretanilor de Minotaur; 9. răpirea cailor lui Diomede; 10. moartea lui Geryon; 11. răpirea merelor de aur din grădina Hesperidelor; 12. aducerea lui Theseu din infern. Eroul muri în dureri cumplite, cauzate de tunica înveninată a centaurului Nessus, ce-i trimisese soția sa Dejanira. ║ m. fig. om foarte robust.

Alcid m. Mit. supranumele lui Hercule ca strănepot al lui Alceu.

Coloanele lui Hercule f. pl. numele a doi munți în strâmtoarea de Gibraltar.

Prometeu m. 1. Mit. fiul lui Iapet, răpi focul din cer spre a însufleți o statuă de argilă ce plăsmuise; Jupiter iritat îl pironi în muntele Caucaz, unde un vultur îi devora ficatul mereu renăscând, până ce Hercule îl scăpă de acest supliciu; 2. fig. mare binefăcător al omenirii.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÉRCULE s. (ASTRON.; n. pr.) (pop.) Omul (art.). (~ este o constelație din emisfera boreală.)

HERCULE s. (ASTRON.) (pop.) omul (art.). (~ este o constelație din emisfera boreală.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Hercule (Herakles), cel mai de seamă erou din mitologia greacă și romană, înzestrat cu o forță neobișnuită, fiu al lui Zeus și al Alemenei.

HERCULE 1. V. Herakles. 2. Constelație din emisfera boreală, situată între constelațiile Lyra și Coroana Boreală. Este vizibilă mai ales primăvara și vara. În H. se află apexul solar. Cea mai importantă stea din constelație este giganta roșie α-Herlis sau Ras Algethi. Conține mai multe stele duble și roiuri globulare, cel mai cunoscut fiind M-13 (descoperit, în 1714, de E. Halley), vizibil chiar și cu binoclul. Numele popular: Omul.

HERAKLES (HERCULE), în mitologia greacă, cel mai de seamă erou, înzestrat cu o forță fizică neobișnuită. Fiu al lui Zeus și al muritoarei Alcmene. La porunca regelui Euristeu al Argosului, și pentru a ispăși păcatul de a-și fi omorât soția și copiii, H. îndeplinește cele 12 munci (încercări) din care iese victorios. De pe rugul pe care și-l ridicase, pentru a scăpa de chinurile pricinuite de cămașa otrăvitoare cu filtrul magic trimisă de soția sa Deianeira, H. a fost înălțat de zei în Olimp, dobândind nemurirea. Aici se va căsători cu Hebe. Muncile lui H.: uciderea prin sugrumare a Leului din Nemeea; uciderea Hidrei din Lerna; prinderea și aducerea, de viu, pe umeri, a mistrețului de pe muntele Erymanthos; prinderea căprioarei cu copite de aramă și coarne de aur; curățarea grajdurilor regelui Augias; omorârea păsărilor dăunătoare de pe lacul Stymphalos; prinderea taurului din Creta; îmblânzirea iepelor antropofage ale regelui Diomede; răpirea cingătorii reginei Amazoanelor; aducerea cirezilor de boi ale lui Geryoneus și omorârea acestuia; furtul merelor de aur din grădina Hesperidelor; aducerea din Infern a câinelui cu trei capete Cerber, și înapoierea acestuia lui Hades.

Intrare: Hercule
Hercule
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hercule
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hercule
  • herculele
plural
  • herculi
  • herculii
genitiv-dativ singular
  • hercule
  • herculelui
plural
  • herculi
  • herculilor
vocativ singular
plural