HERCULE 1. V. Herakles. 2. Constelație din emisfera boreală, situată între constelațiile Lyra și Coroana Boreală. Este vizibilă mai ales primăvara și vara. În H. se află apexul solar. Cea mai importantă stea din constelație este giganta roșie α-Herlis sau Ras Algethi. Conține mai multe stele duble și roiuri globulare, cel mai cunoscut fiind M-13 (descoperit, în 1714, de E. Halley), vizibil chiar și cu binoclul. Numele popular: Omul.