16 definiții pentru herb gherb hierb


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

herb sn [At: DOSOFTEI. PS. 1 / V: gh~, hierb / Pl: ~uri / E: pn herb] (Înv) 1 Stemă a unei țări. 2 Blazon al unei familii nobiliare etc. 3 (Fig) Origine, neam nobil.

HERB, herburi, s. n. (Înv.) Stemă a unei țări, blazon al unei familii nobiliare etc. ♦ Fig. Origine, neam nobil. [Var.: hierb s. n.] – Din pol. herb.

HERB, herburi, s. n. (Înv.) Stemă a unei țări, blazon al unei familii nobiliare etc. ♦ Fig. Origine, neam nobil. [Var.: hierb s. n.] – Din pol. herb.

HERB, herburi, s. n. (Mold.; învechit) Marcă a unei țări; stemă, blazon. Lună, soare și luceferi El le poartă-n a lui herb. EMINESCU, O. I 100. ♦ Fig. Origine, neam nobil. Poloneză și de herb mîndru... nu putea privi cu ochi uscați nici o suferință. M. I. CARAGIALE, C. 134. – Variantă: hiérb (ODOBESCU, S. II 210) s. n.

HERB ~uri n. înv. 1) Semn simbolic al unui stat sau al unui oraș (zugrăvit pe drapele, monede, ștampile etc.); stemă. 2) Marcă de noblețe a unei familii sau dinastii; blazon. 3) fig. Origine nobilă. /<pol. herb

herb n. Mold. od. stemă, marcă: herbul Moldovei; fig. lună, soare și luceferi el (codrul) le poartă ’n a lui herb EM. [Pol. HERB].

herb n., pl. urĭ (pol. herb, ceh. herb, erb, d. germ. erbe, moștenitor; rut. herb, rus. gerb, de unde și sîrb. grb). Vechĭ. Blazon, stemă, pajură marcă. – Se zicea și gherb (cu gh ca în ghin față de vin și ca la Rușĭ și Grecĭ). V. scut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

herb (înv.) s. n., pl. hérburi

herb (stemă, origine) s. n., pl. hérburi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HERB s. v. armoarii, blazon, emblemă, stemă.

herb s. v. ARMOARII. BLAZON. EMBLEMĂ. STEMĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

herb (hérburi), s. n. – Stemă, blazon. – Var. (înv.) heghie, gherg(ie). Pol. herb, din germ. Erbe (DAR), cf. bg. gerb.Hereghie, s. f. (origine, stirpe, neam), sec. XVII, înv., pe care Drăganu, Cronică numismatică, III, 12 (cf. DAR) îl reface din mag. eredni „a proveni din, a descinde”, pare a fi doar o var. a cuvîntului anterior.

Intrare: herb
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • herb
  • herbul
  • herbu‑
plural
  • herburi
  • herburile
genitiv-dativ singular
  • herb
  • herbului
plural
  • herburi
  • herburilor
vocativ singular
plural
gherb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hierb
  • hierbul
  • hierbu‑
plural
  • hierburi
  • hierburile
genitiv-dativ singular
  • hierb
  • hierbului
plural
  • hierburi
  • hierburilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

herb gherb hierb

  • 1. învechit Stemă a unei țări, blazon al unei familii nobiliare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: armoarii blazon emblemă stemă un exemplu
    exemple
    • Lună, soare și luceferi El le poartă-n a lui herb. EMINESCU, O. I 100.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Origine, neam nobil.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Poloneză și de herb mîndru... nu putea privi cu ochi uscați nici o suferință. M. I. CARAGIALE, C. 134.
        surse: DLRLC

etimologie: