16 definitions for herb gherb hierb


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

herb sn [At: DOSOFTEI. PS. 1 / V: gh~, hierb / Pl: ~uri / E: pn herb] (Înv) 1 Stemă a unei țări. 2 Blazon al unei familii nobiliare etc. 3 (Fig) Origine, neam nobil.

HERB, herburi, s. n. (Înv.) Stemă a unei țări, blazon al unei familii nobiliare etc. ♦ Fig. Origine, neam nobil. [Var.: hierb s. n.] – Din pol. herb.

HERB, herburi, s. n. (Înv.) Stemă a unei țări, blazon al unei familii nobiliare etc. ♦ Fig. Origine, neam nobil. [Var.: hierb s. n.] – Din pol. herb.

HERB, herburi, s. n. (Mold.; învechit) Marcă a unei țări; stemă, blazon. Lună, soare și luceferi El le poartă-n a lui herb. EMINESCU, O. I 100. ♦ Fig. Origine, neam nobil. Poloneză și de herb mîndru... nu putea privi cu ochi uscați nici o suferință. M. I. CARAGIALE, C. 134. – Variantă: hiérb (ODOBESCU, S. II 210) s. n.

HERB ~uri n. înv. 1) Semn simbolic al unui stat sau al unui oraș (zugrăvit pe drapele, monede, ștampile etc.); stemă. 2) Marcă de noblețe a unei familii sau dinastii; blazon. 3) fig. Origine nobilă. /<pol. herb

herb n. Mold. od. stemă, marcă: herbul Moldovei; fig. lună, soare și luceferi el (codrul) le poartă ’n a lui herb EM. [Pol. HERB].

herb n., pl. urĭ (pol. herb, ceh. herb, erb, d. germ. erbe, moștenitor; rut. herb, rus. gerb, de unde și sîrb. grb). Vechĭ. Blazon, stemă, pajură marcă. – Se zicea și gherb (cu gh ca în ghin față de vin și ca la Rușĭ și Grecĭ). V. scut.

HIERB s. n. V. herb.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

herb (înv.) s. n., pl. hérburi

herb (stemă, origine) s. n., pl. hérburi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HERB s. v. armoarii, blazon, emblemă, stemă.

herb s. v. ARMOARII. BLAZON. EMBLEMĂ. STEMĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

herb (hérburi), s. n. – Stemă, blazon. – Var. (înv.) heghie, gherg(ie). Pol. herb, din germ. Erbe (DAR), cf. bg. gerb.Hereghie, s. f. (origine, stirpe, neam), sec. XVII, înv., pe care Drăganu, Cronică numismatică, III, 12 (cf. DAR) îl reface din mag. eredni „a proveni din, a descinde”, pare a fi doar o var. a cuvîntului anterior.

Entry: herb
substantiv neutru (N24)
Inflection sources: DOR
no article def. article
nominative-accusative singular
  • herb
  • herbul
  • herbu‑
plural
  • herburi
  • herburile
genitive-dative singular
  • herb
  • herbului
plural
  • herburi
  • herburilor
vocative singular
plural
gherb
We have no information on the paradigm of this word.
substantiv neutru (N24)
no article def. article
nominative-accusative singular
  • hierb
  • hierbul
  • hierbu‑
plural
  • hierburi
  • hierburile
genitive-dative singular
  • hierb
  • hierbului
plural
  • hierburi
  • hierburilor
vocative singular
plural
* elisions and long verb forms – (show)

herb gherb hierb

  • 1. învechit Stemă a unei țări, blazon al unei familii nobiliare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: armoarii blazon emblemă stemă one example
    exemple
    • Lună, soare și luceferi El le poartă-n a lui herb. EMINESCU, O. I 100.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Origine, neam nobil.
      surse: DEX '09 DEX '98 one example
      exemple
      • Poloneză și de herb mîndru... nu putea privi cu ochi uscați nici o suferință. M. I. CARAGIALE, C. 134.
        surse: DLRLC

etymology: