heptagon sn [At: DA / V: ep~ / Pl: ~oane / E: fr heptagone] Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri.

HEPTAGON, heptagoane, s. n. Poligon cu șapte laturi și șapte unghiuri.

HEPTAGON s.n. Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri. [< fr. heptagone, cf. gr. hepta – șapte, gonia – unghi].

HEPTAGON s. n. poligon cu șapte laturi. (< fr. heptagone)

HEPTAGON ~oane n. Poligon cu șapte laturi și șapte unghiuri. /<fr. heptagone

*eptagón n., pl. oane (vgr. ῾eptágonos, d. ῾eptá, șapte, și gonia, colț). Geom. Poligon în șapte colțurĭ.

heptagon s. n., pl. heptagoane

heptagon s. n., pl. heptagoane

heptagon s. n., pl. heptagoane

heptagon, pl. heptagoane

HEPTA- „șapte, de șapte ori”. ◊ gr. hepta „șapte” > fr. hepta-, engl. id. > rom. hepta-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu șapte fețe; ~fil (v. -fil₂), adj., cu șapte frunze sau foliole; ~gin (v. -gin), adj., cu gineceul format din șapte pistile sau carpele; sin. heptaginic; ~gon (v. -gon₂), s. n., poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri; ~mer (v. -mer), adj., 1. Divizat în șapte părți. 2. Format din șapte părți; ~metru (v. -metru₁), adj., s. n., (vers) alcătuit din șapte picioare; ~petal (v. -petal), adj., cu șapte petale; ~pod (v. -pod), adj., care are șapte picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. n., (vers) format din șapte silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., cu șapte semințe; ~stih (v. -stih), adj., (despre frunze alterne) dispus pe șapte rînduri; ~valent (v. -valent), adj., (despre elemente chimice sau despre radicali) care are valenta șapte.