11 definiții pentru heptagon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HEPTAGÓN, heptagoane, s. n. Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri. – Din fr. heptagone.

HEPTAGÓN, heptagoane, s. n. Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri. – Din fr. heptagone.

heptagon sn [At: DA / V: ep~ / Pl: ~oane / E: fr heptagone] Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri.

HEPTAGÓN, heptagoane, s. n. Poligon cu șapte laturi și șapte unghiuri.

HEPTAGÓN s.n. Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri. [< fr. heptagone, cf. gr. hepta – șapte, gonia – unghi].

HEPTAGÓN s. n. poligon cu șapte laturi. (< fr. heptagone)

HEPTAGÓN ~oáne n. Poligon cu șapte laturi și șapte unghiuri. /<fr. heptagone

*eptagón n., pl. oane (vgr. ῾eptágonos, d. ῾eptá, șapte, și gonia, colț). Geom. Poligon în șapte colțurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HEPTA- „șapte, de șapte ori”. ◊ gr. hepta „șapte” > fr. hepta-, engl. id. > rom. hepta-.~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu șapte fețe; ~fil (v. -fil2), adj., cu șapte frunze sau foliole; ~gin (v. -gin), adj., cu gineceul format din șapte pistile sau carpele; sin. heptaginic; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri; ~mer (v. -mer), adj., 1. Divizat în șapte părți. 2. Format din șapte părți; ~metru (v. -metru1), adj., s. n., (vers) alcătuit din șapte picioare; ~petal (v. -petal), adj., cu șapte petale; ~pod (v. -pod), adj., care are șapte picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. n., (vers) format din șapte silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., cu șapte semințe; ~stih (v. -stih), adj., (despre frunze alterne) dispus pe șapte rînduri; ~valent (v. -valent), adj., (despre elemente chimice sau despre radicali) care are valenta șapte.

Intrare: heptagon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heptagon
  • heptagonul
  • heptagonu‑
plural
  • heptagoane
  • heptagoanele
genitiv-dativ singular
  • heptagon
  • heptagonului
plural
  • heptagoane
  • heptagoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

heptagon

  • 1. Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: