16 definiții pentru hemoragie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hemoragie sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~ii / E: fr hémorragie] 1 Părăsire a patului vascular de către sânge Si: hemoree. 2 (Fig) Scurgere, pierdere de valori umane sau materiale.

HEMORAGÍE, hemoragii, s. f. 1. Scurgere abundentă de sânge, internă sau externă, în urma ruperii sau tăierii peretelui unui vas sangvin; hemoree. ◊ Hemoragie intestinală = enterohemoragie. Hemoragie nazală = epistaxis. 2. Fig. Curgere, pierdere de capital. – Din fr. hémorragie.

HEMORAGÍE, hemoragii, s. f. 1. Scurgere abundentă de sânge, internă sau externă, în urma ruperii sau tăierii peretelui unui vas sangvin; hemoree. ◊ Hemoragie intestinală = enterohemoragie. Hemoragie nazală = epistaxis. 2. Fig. Curgere, pierdere de capital. – Din fr. hémorragie.

HEMORAGÍE, hemoragii, s. f. Scurgere abundentă de sînge în urma ruperii sau tăierii unui vas sanguin. ◊ Hemoragie internă = hemoragie care se produce în interiorul corpului.

HEMORAGÍE s.f. Scurgere (abundentă) de sânge cauzată de ruperea unui vas sanguin. [Gen. -iei. / < fr. hémorragie, cf. gr. haima – sânge, rhage – ruptură].

HEMORAGÍE s. f. 1. scurgere de sânge cauzată de ruperea unui vas sangvin. 2. (fig.) pierdere a ceea ce este esențial pentru viața sau bogăția unei țări. (< fr. hémorragie)

hemoragíe s. f.1. (fig.) Curgere, pierdere (de altceva decât sânge, în special de capital) ◊ „Ministrul trezoreriei, E.C., a declarat că această măsură s-a dovedit necesară pentru a opri hemoragia de dolari pe care Banca Italiei era nevoită să o angajeze spre a susține cursul lirei.” Sc. 22 I 76 p. 6. ◊ Hemoragie de oameni din Est în Vest” ◊ „22” 39/96 (Plus p. IV); v. și Sc. 14 IX 79 p. 5. ♦ 2. Pierdere dăunătoare ◊ „Această adevărată hemoragie a valorilor formate în propria pepinieră [...]” Astra II/89 p. 15 (din fr. hémorragie; DMC 1962; D. Urițescu CV 6668; DN, DEX, DN3 – alt sens, DEX-S)

HEMORAGÍE ~i f. Scurgere de sânge în cazul unor leziuni ale vaselor sangvine. ~ cerebrală. [G.-D. hemoragiei] /<fr. hémorragie

emoragie f. scurgerea sângelui în afară de vasele ce-l conțin: emoragie cerebrală, nazală.

*emoragíe f. (vgr. ῾aimorragía). Med. Curgerea sîngeluĭ afară din vasele care-l conțin: emoragie cerebrală, nazală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hemoragíe s. f., art. hemoragía, g.-d. art. hemoragíei; pl. hemoragíi, art. hemoragíile

hemoragíe s. f., art. hemoragía, g.-d. art. hemoragíei; pl. hemoragíi, art. hemoragíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HEMORAGÍE s. (MED.) 1. (înv.) sângerătură. 2. hemoragie nazală v. epistaxis.

HEMORAGIE s. (MED.) 1. (înv.) sîngerătură. 2. hemoragie nazală = epistaxis.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HEMO- „sînge, globule roșii, hematii”. ◊ gr. haima „sînge” > fr. hémo-, engl. hemo- și haemo-, germ. hämo > rom. hemo-.~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., biologie a sîngelui; ~blast (v. -blast), s. n., celulă tulpină; sin. hemocitoblast; ~cel (v. -cel1), s. n., cavitate a corpului la unele nevertebrate, originară din fragmentarea mezodermului sub formă de sinusuri sau lacune pline cu sînge în blastocel; ~cit (v. -cit), s. n., celulă sanguină; sin. hematocit; ~citoblast (v. cito-, v. -blast), s. n., hemoblast*; ~citofagie (v. cito-, v. -fagie), s. f., fenomen de citofagie, manifestat la celulele sîngelui și la organele hematopoietice; ~citometru (v. cito-, v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea numărului de hematii dintr-un volum de sînge; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., diminuare a numărului de hematii din sînge; ~clazie (v. -clazie), s. f., 1. Scădere a numărului de leucocite din masa sanguină. 2. Hemoliză*; ~colecist (v. cole-, v. -cist), s. n., acumulare de sînge în vezicula biliară; ~conie (v. -conie), s. f., corpusculi foarte mici, observați în sînge la ultramicroscop și care prezintă mișcări browniene; ~crinie (v. -crinie), s. f., vărsare a hormonilor în sînge; ~crinoterapie (v. crino-2, v. -terapie), s. f., utilizare în scop terapeutic a unui amestec injectabil de sînge și de extract glandular; ~crioscopie (v. crio-1, v. -scopie), s. f., determinare a punctului de înghețare a sîngelui; ~crom (v. -crom), s. m., termen generic pentru pigmenții sanguini transportori de oxigen; ~cromogen (v. cromo-, v. -gen1), s. m., compus rezultat din combinarea heliului cu diverse substanțe azotate; ~cromometru (v. cromo-, v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea procentului de hemoglobină din sînge; ~cultură (v. -cultură), s. f., cultivare și identificare a unor germeni patogeni în sînge prin însămînțarea lor pe un mediu adecvat; sin. hematocultură; ~dinamometru (v. dinamo-, v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea presiunii sîngelui; ~dromograf (v. dromo-, v. -graf), s. n., debitmetru bazat pe deplasarea variabilă de către curentul sanguin a unei supape, ale cărei mișcări sînt înregistrate pneumatic; ~dromometru (v. dromo-, v. -metru1), s. n., aparat de măsurat viteza de circulație a sîngelui în vene și artere; ~fag (v. -fag), adj., 1. adj., (Despre animale) Care se hrănește cu sînge. 2. adj., (Despre celule fagocitare) Care distruge globulele roșii; ~filie (v. -filie1), s. f., boală de sînge ereditară, caracterizată printr-o predispoziție patologică la hemoragii datorită insuficientei puteri de coagulare a sîngelui; ~genie (v. -genie1), s. f., afecțiune caracterizată prin hemoragii care survin spontan, ca urmare a scăderii pronunțate a numărului de trombocite; ~gramă (v. -gramă), s. f., analiză medicală prin care se stabilește compoziția sîngelui; ~histioblast (v. histio-, v. -blast), s. n., celulă cu citoplasma ușor bazofilă și cu nucleu rotunjit și semilunar, prezentă în splină și în măduva osoasă; ~id (v. -id), adj., care se aseamănă cu sîngele; ~leucogramă (v. leuco-, v. -gramă), s. f., analiză de laborator constînd în notarea hematiilor și a leucocitelor; ~limfă (v. -limfă), s. f., lichid organic din aparatul circulator al nevertebratelor, corespunzător sîngelui; ~litic (v. -litic2), adj., care distruge hematiile; ~liză (v. -liză), s. f., fenomen de distrugere patologică a globulelor roșii din sînge; sin. eritrocitoliză, hematoliză, hemoclazie (2); ~manometru (v. mano-, v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea presiunii sanguine; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Aparat pentru dozarea hemoglobinei din sînge. 2. Aparat pentru determinarea cantității de hemoglobină din sînge; ~neurocrinie (v. neuro-, v. -crinie), s. f., vărsare a hormonilor hipofizari în sistemul nervos prin mijlocirea circulației porte hipotalamohipofizare; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile sîngelui; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., hematopoieză*; ~ptizie (v. -ptizie), s. f., eliminare de sînge pe gură, provocată de o hemoragie a căilor respiratorii; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., hemoragie*; ~ragie (v. -ragie), s. f., scurgere abundentă de sînge, datorită ruperii peretelui unui vas sanguin; sin. hemoptoză; ~ree (v. -ree), s. f., curgere de sînge; sin. hematoree; ~rinie (v. -rinie), s. f., hemoragie nazală produsă de ruperea unui vas de sînge; ~spermie (v. -spermie), s. f., hematospermie*; ~static (v. -static), adj., s. n., (medicament) care oprește o hemoragie; sin. hematostatic; ~stază (v. -stază), s. f., oprire a unei hemoragii prin mijloace proprii organismului sau prin procedee medicale; ~tahometru (v. taho-, v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea vitezei de circulație a sîngelui; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unei boli prin transfuzii de sînge; sin. hematoterapie; ~tipologie (v. tipo-, v. -logie1), s. f., determinare tipologică a unei populații cu ajutorul grupelor sanguine; ~toxie (v. -toxie), s. f., otrăvire a sîngelui; ~trop (v. -trop), adj., (despre un virus) care se fixează electiv pe celulele sanguine.

Intrare: hemoragie
hemoragie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hemoragie
  • hemoragia
plural
  • hemoragii
  • hemoragiile
genitiv-dativ singular
  • hemoragii
  • hemoragiei
plural
  • hemoragii
  • hemoragiilor
vocativ singular
plural

hemoragie

  • 1. Scurgere abundentă de sânge, internă sau externă, în urma ruperii sau tăierii peretelui unui vas sangvin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: hemoree sângerătură
    • 1.1. Hemoragie intestinală = enterohemoragie
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Hemoragie nazală = epistaxis
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Hemoragie internă = hemoragie care se produce în interiorul corpului.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Curgere, pierdere de capital.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Pierdere a ceea ce este esențial pentru viața sau bogăția unei țări.
      surse: MDN '00

etimologie: