hematurie sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~ii / E: fr hématurie] Prezență a sângelui sau a hematiilor în urină, întâlnită în unele afecțiuni urinare.

HEMATURIE s.f. Prezența sîngelui în urină datorită unei hemoragii a mucoasei căilor urinare. [Gen. -iei. / < fr. hématurie, cf. gr. haima – sînge, ouron – urină].

HEMATURIE s. f. prezența sângelui în urină, datorată unei hemoragii a mucoasei căilor urinare. (< fr. hématurie)

HEMATURIE f. Prezența sângelui în urină. /<fr. hématurie

hematurie (desp. -ma-tu-/-mat-u-) s. f., art. hematuria, g.-d. art. hematuriei; pl. hematurii, art. hematuriile (desp. -ri-i-) corectat(ă)

!hematurie (-ma-tu/-mat-u-) s. f., art. hematuria, g.-d. art. hematuriei; pl. hematurii, art. hematuriile

hematurie s. f. (sil. mf. -mat-), art. hematuria, g.-d. art. hematuriei; pl. hematurii, art. hematuriile

HEMAT-, v. HEMATO-. □ ~emeză (v. -emeză), s. f., vărsături cu conținut de sînge provenit din leziunile tubului digestiv; ~urie (v. -urie), s. f., prezența sîngelui în urină datorită unei hemoragii a mucoasei căilor urinare.