10 definiții pentru hematocrit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HEMATOCRÍT, hematocrite, s. n. 1. Aparat care permite separarea prin centrifugare a elementelor celulare din plasmă, pentru stabilirea gradului de diluție sau de concentrare a sângelui; hematoglobinometru. 2. Volumul procentual de hematii dintr-o probă de sânge. – Din fr. hématocrite.

hematocrit sn [At: D. MED. / Pl: ~e / E: fr hématocrite] 1 Aparat care permite separarea prin centrifugare a elementelor celulare din plasmă, pentru stabilirea gradului de diluție sau de concentrare a sângelui Si: hematoglobinometru. 2 Analiză făcută cu hematocritul (1).

HEMATOCRÍT, hematocrite, s. n. Aparat care permite separarea prin centrifugare a elementelor celulare din plasmă, pentru stabilirea gradului de diluție sau de concentrare a sângelui; hematoglobinometru. – Din fr. hématocrite.

HEMATOCRÍT s.n. (Med.) Aparat care permite separarea prin centrifugare a elementelor celulare din plasmă, pentru stabilirea gradului de diluție sau de concentrare a sângelui; hematoglobinometru. [Pl. -te. / < fr. hématocrite, cf. gr. haima – sânge, krites – care alege].

HEMATOCRÍT s. n. 1. masa eritrocitară dintr-un volum de sânge. 2. tub gradat care permite determinarea raportului dintre volumul eritrocitelor și plasma sangvină; hematoglobinometru. ◊ raportul însuși. (< fr. hématocrite)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hematocrít (-to-crit) s. n., pl. hematocríte

hematocrít s. n. (sil. -crit), pl. hematocríte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HEMATOCRÍT s. (MED.) hematoglobinometru.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HEMATO- „sînge, globule roșii, hematii, purpuriu, sanguin”. ◊ gr. haima, atos „sînge” > fr. hémato-, engl. id., germ. hämato- > rom. hemato-.~blast (v. -blast), s. n., unul dintre elementele celulare ale sîngelui; ~cel (v. -cel2), s. n., tumoare formată din acumularea de sînge într-un țesut, organ sau cavitate; ~cit (v. -cit), s. n., hemocit*; ~crit (v. -crit), s. n., 1. Aparat pentru stabilirea volumului procentual de hematii. 2. Procedeu pentru determinarea masei eritrocitare dintr-un volum de sînge; ~crom (v. -crom), s. m., pigment roșu carotenoid din cloroplastele unor alge; ~cultură (v. -cultură), s. f., hemocultură*; ~dermie (v. -dermie), s. f., nume generic pentru afecțiunile sistemului hematopoietic, însoțite de leziuni cutanate; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., Animal care se hrănește cu sîngele altui animal. 2. (Despre viermi sau paraziți) Care se hrănește cu sînge; ~fagie (v. -fagie), s. f., 1. Faptul de a se hrăni cu sînge. 2. Proces de fagocitare a hematiilor; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze purpurii; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de sînge; ~gen (v. -gen1), adj., s. n., 1. adj., (Despre medicamente) Care produce sînge sau care face să crească numărul de hematii din sînge. 2. s. n., Produs alimentar concentrat, obținut din amestecarea sîngelui cu lapte și cu diferite substanțe aromatizate; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a sîngelui; ~gonie (v. -gonie), s. f., celulă-tulpină; ~lit (v. -lit1), s. n., arseniat natural de mangan și aluminiu, cristalizat în sistemul romboedric, de culoare roșie; ~liză (v. -liză), s. f., hemoliză*; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în hematologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul morfologiei, fiziologiei și patologiei sîngelui și organelor hematopoietice; ~metrie1 (v. -metrie1), s. f., examinare a sîngelui în vederea determinării numărului, tipurilor și proporției de diferite elemente figurate și a cantității de hemoglobină; ~metrie2 (v. -metrie2), s. f., hematometru*; ~metru (v. -metru2), s. n., retenție patologică a sîngelui menstrual în cavitatea uterină; sin. hematometrie2; ~mielie (v. -mielie), s. f., hemoragie în măduva spinării; ~poietic (~poetic) (v. -poietic), adj., care produce celule sanguine; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare și de dezvoltare a celulelor sanguine; sin. hemopoieză; ~rahie (v. -rahie), s. f., hemoragie în canalul medular; ~ree (v. -ree), s. f., hemoree*; ~scop (v. -scop), s. n., instrument utilizat pentru determinarea numărului de elemente figurate ale sîngelui; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a sîngelui; ~spectroscopie (v. spectro-, v. -scopie), s. f., examinare a sîngelui cu ajutorul spectroscopului; ~spermie (v. -spermie), s. f., prezență a sîngelui în spermă; sin. hemospermie; ~static (v. -static), adj., s. n., hemostatic*; ~terapie (v. -terapie), s. f., hemoterapie*; ~zoar (v. -zoar), s. n., sporozoar parazit în sîngele omului și în tubul digestiv al țînțarului anofel, care este agentul patogen al malariei.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HEMATOCRÍT (< fr. {i}; {s} hema- + gr. krites „care judecă”) s. n. Aparat pentru stabilirea volumului procentual de hematii. La bărbați valoarea normală este de 43%, iar la femei, de 41%. Sin. hematoglobinometru.

Intrare: hematocrit
hematocrit substantiv neutru
  • silabație: -to-crit info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hematocrit
  • hematocritul
  • hematocritu‑
plural
  • hematocrite
  • hematocritele
genitiv-dativ singular
  • hematocrit
  • hematocritului
plural
  • hematocrite
  • hematocritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hematocrit

  • 1. Aparat care permite separarea prin centrifugare a elementelor celulare din plasmă, pentru stabilirea gradului de diluție sau de concentrare a sângelui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: hematoglobinometru
  • 2. Volumul procentual de hematii dintr-o probă de sânge.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: