10 definiții pentru hematit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HEMATÍT s. n. Oxid natural de fier foarte dur, de culoare roșie sau brună, cu luciu semimetalic. – Din fr. hématite.

HEMATÍT s. n. Oxid natural de fier foarte dur, de culoare roșie sau brună, cu luciu semimetalic. – Din fr. hématite.

hematit sn [At: ENC. ROM. / V: sf / Pl: ~e / E: fr hématite] Oxid natural de fier foarte dur, de culoare roșie sau brună, cu luciu semimetalic.

HEMATÍT s. m. Minereu de fier de culoare roșie sau brună.

HEMATÍT s.m. Minereu de fier foarte dur, de culoare roșie sau brună. [< fr. hématite].

HEMATÍT s. n. oxid natural de fier, cristalizat, foarte dur, de culoare roșie (oligist) sau brună (limonit). (< fr. hématite)

HEMATÍT m. Minereu de fier foarte dur, de culoare brună-roșie sau cenușie. /<fr. hématite


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hematit, (engl.= hematite), α -Fe2O3, s. trigonal și γ -Fe2O3 (var. maghemit), s. cubic, instabil. Apare în cristale tabulare sau sub formă de agregate lamelare dispuse în rozete (var. oligist); masele reniforme, cu structură fibros-radiară poartă numele glaskopf. Se formează prin foarte variate procese mineralogenetice: lichid magmatice, hidrotermale, exhalative, prin metamorfism regional și de contact pirometasomatic, prin precipitare în baz. de sedimentare și procese reziduale, în scoarțe de alterare. Pseudomorfozele de h. după magnetit se numesc martit. Este un min. foarte răspândit și formează o importantă sursă pentru extracția fierului. În România, întâlnit în foarte diverse situații geologice, în C. Orient., C. Merid., Mții Apus. și Dobr.

Intrare: hematit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hematit
  • hematitul
  • hematitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hematit
  • hematitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hematit

  • 1. Oxid natural de fier foarte dur, de culoare roșie sau brună, cu luciu semimetalic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: