HELIOTROP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie colorantă folosită la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-închis sau roșie cu pete galbene strălucitoare, folosită ca piatră semiprețioasă din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare albă sau albastru-deschis, folosite în industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotrope.

heliotrop [At: PANȚU, PL.² / P: ~li-o~ / Pl: ~e (1-2), ~i (3) / E: fr heliotrope] 1 sn (Chm) Sare de sodiu, folosită drept colorant în industria textilă. 2 sn (Glg) Varietate de calcedonie, de culoare verde-închis sau roșie, cu pete galbene strălucitoare, folosită ca piatră semiprețioasă. 3 sm (Bot) Plantă aromatică, cu frunze ovale, cu flori de culoare albă sau albastru-deschis, folosită în cosmetică și cofetărie (Heliotropum europaeum). 4 sns Ulei eteric extras din heliotrop (3).

HELIOTROP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie colorantă folosită la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-închis sau roșie cu pete galbene strălucitoare, folosită ca piatră semiprețioasă din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare albă sau albastru-deschis, întrebuințate în industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotrope.

HELIOTROP² s. n. Varietate de silice de culoare verde-închis, cu pete roșii, din care se fac obiecte ornamentale. – Pronunțat: -li-o-.

HELIOTROP¹ s. n. Materie colorantă, solubilă în apă, folosită la vopsitul bumbacului. – Pronunțat: -li-o-.

HELIOTROP³, heliotropi, s. m. Numele unei plante exotice ale cărei flori sînt întrebuințate în industria parfumului (Heliotropium europaeum). Ulei eteric cu miros plăcut ca al vaniliei, extras din planta de mai sus. – Pronunțat: -li-o-.

HELIOTROP² s.m. 1. Materie colorantă solubilă în apă, folosită la vopsitul bumbacului. 2. Varietate de silice de culoare verde-închisă, din care se fac obiecte ornamentale. [Pl. -pi, (s.n., rar) -puri. / < fr. héliotrope].

HELIOTROP¹ s.m. Plantă exotică cu flori mici, albăstrui, cu miros plăcut, întrebuințată în industria parfumului. ♦ Ulei eteric obținut din florile acestei plante. [< fr. héliotrope, cf. gr. helios – soare, tropein – a se îndrepta].

HELIOTROP¹ s. m. plantă exotică cu flori mici, albăstrui, cu miros plăcut, folosită în industria parfumului. (< fr. héliotrope, lat. heliotropium)

HELIOTROP² I. s. m. 1. materie colorantă solubilă în apă, folosită la vopsitul bumbacului. 2. ulei eteric din florile de heliotrop¹. 3. varietate de calcedonie, de culoare verde-închis, din care se fac obiecte ornamentale. II. s. n. instrument geodezic de semnalizare dintr-o oglindă plană care reflectă razele Soarelui la o mare distanță. (< fr. héliotrope)

HELIOTROP¹ ~i m. 1) Plantă exotică cu tulpina erectă, cu frunze eliptice și flori mici, albăstrui sau albe, întrebuințată în industria parfumului. 2) Ulei eteric obținut din florile acestei plante. [Sil. -li-o-trop] /<fr. héliotrope

HELIOTROP² ~uri n. 1) Mineral semitransparent de culoare verde-închis din care se confecționează obiecte (mici) de podoabă. 2) Piatră semiprețioasă corespunzătoare. 3) Colorant întrebuințat la vopsitul în violet al unor textile. /<fr. héliotrope

*eliotróp m. (vgr. ῾eliotrópion, d. ῾élios, soare, și tropé, întoarcere, trépo, întorc). Bot. Un fel de plante boraginee din zona tóridă, ĭar unele, cu florĭ mirositoare, și din zonele temperate (V. ochĭu soareluĭ). Se maĭ dă acest nume și florilor care se întorc după soare, ca floarea soareluĭ. S. n., pl. urĭ și oape. Min. O peatră prețioasă verde cu pete roșiĭ (varietate de calcedonie). V. girasol, turnesol.

heliotrop² (plantă; ulei) (desp. -li-o-trop) s. m., pl. heliotropi

heliotrop¹ (colorant; mineral) (desp. -li-o-trop) s. n., pl. heliotrope

heliotrop² (colorant, mineral) (-li-o-trop) s. n., pl. heliotrope

heliotrop¹ (plantă, ulei) (-li-o-trop) s. m., pl. heliotropi

heliotrop (colorant, ulei) s. n. (sil. -li-o-trop)

heliotrop (mineral) s. n. (sil. -li-o-trop), pl. heliotropuri

heliotrop (bot.) s. m. (sil. -li-o-trop), pl. heliotropi

heliotrop (i-o)

HELIO- „soare, lumină, radiații solare, solar, însorit”. ◊ gr. helios „soare, lumină” > fr. hélio-, germ. id., engl. id. > rom. helio-. □ ~aeroterapie (v. aero-, v. -terapie), s. f., expunere terapeutică la soare; ~centric (v. -centric), adj., 1. Care are soarele drept centru. 2. Raportat la centrul soarelui; ~cromie (v. -cromie), s. f., tipar poligrafic adînc și policrom; ~fil (v. -fil₁), adj., 1. (Despre viețuitoare) Care prezintă afinitate pentru lumina solară. 2. (Despre plante) Care crește în regiuni însorite; ~file (v. -fil₂), s. f. pl., frunze periferice însorite din coroana arborilor; ~filie (v. -filie₁), s. f., atracție patologică față de lumina soarelui; ~fite (v. -fit), s. f. pl., fotofite*; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., 1. adj., (Despre plante) Care nu suportă lumina solară. 2. adj., s. m. și f., (Persoană) Care suferă de heliofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de lumina solară; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Aparat pentru fotografierea globului solar. 2. Aparat telegrafic optic care utilizează razele solare. 3. Aparat pentru măsurarea puterii calorice a soarelui. 4. Aparat meteorologic care înregistrează perioadele din zi cu timp însorit. 5. Aparat folosit pentru copierea pe hîrtie heliografică, cu ajutorul luminii solare sau artificiale; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Procedeu de tipar calcografic, care folosește clișee de cupru, obținute pe cale fotochimică, acoperite cu un strat de granule fine de asfalt. 2. Reproducere în mai multe exemplare a unei imagini cu ajutorul heliografului. 3. Descriere a soarelui; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a soarelui de către unele populații primitive; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiul soarelui; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru determinarea diametrului aparent al soarelui și al planetelor; ~nastie (v. -nastie), s. f., fotonastie*; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile provocate de razele soarelui; ~plastie (v. -plastie), s. f., procedeu de gravură fotografică în relief; ~sciofite (v. scio-, v. -fit), s. f. pl., plante adaptate atît pentru regiunile ecologice însorite, cît și pentru cele umbrite; ~scop (v. -scop), s. n., dispozitiv optic care se atașează la o lunetă pentru observarea discului solar; ~stat (v. -stat), s. n., instrument optic folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare dintr-o direcție determinată; ~taxie (v. -taxie), s. f., tendință a plantelor de a se îndrepta către o sursă de lumină; sin. heliotropism; ~terapie (v. -terapie₁), s. f., tratament constînd în expunerea directă a corpului la acțiunea razelor solare ultraviolete; ~term (v. -term), adj., (despre lacuri sărate) a cărui suprafață are un strat izolator de apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă; ~termie (v. -termie), s. f., fenomen fizic care constă în păstrarea de către apa unor lacuri sărate a căldurii solare înmagazinate, mai mult decît în regiunile învecinate; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de reproducere tipografică în care se utilizează substanțe coloidale expuse la acțiunea razelor solare; ~trop (v. -trop), s. m. și n., 1. s. m., Plantă exotică ornamentală din familia boraginaceelor, cu frunze ovale și flori mici albăstrui, utilizată în industria parfumului. 2. s. n., Varietate verde sau roșie de calcedonie, cu pete galbene și strălucitoare la soare, din care se fac obiecte ornamentale. 3. s. n., Materie colorantă solubilă în apă, utilizată la vopsitul bumbacului. 4. s. n., Instrument geodezic de semnalizare, format dintr-o oglindă plană care reflectă razele soarelui la o mare distanță; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre plante) care se orientează în direcția izvorului de lumină; ~tropie (v. -tropie), s. f., tendință a plantelor de a se îndrepta către o sursă de lumină; sin. heliotropism.