10 definiții pentru heliofob eliofob

HELIOFÓB, -Ă, heliofobi, -e, adj. s. m. și f. 1. (Med.) Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de heliofobie. 2. Adj. (Despre plante) Care nu suportă lumina solară, care crește în regiuni umbrite. [Pr.: -li-o-.Var.: eliofób, -ă adj., s. m. și f.] – Din heliofobie (derivat regresiv).

HELIOFÓB, -Ă, heliofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de heliofobie. 2. Adj. (Despre plante) Care nu suportă lumina solară, care crește în regiuni umbrite. [Pr.: -li-o-Var.: eliofób, -ă adj., s. m. și f.] – Din heliofobie (derivat regresiv).

heliofób adj. m., pl. heliofóbi; f. sg. heliofóbă, pl. heliofóbe

HELIOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de heliofobie; fotofob. ♦ (Despre plante) Care nu suportă lumina solară, care crește în regiuni umbrite. [Var. eliofob, -ă adj. / < heliofobie].

HELIOFÓB, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de heliofobie; fotofob. II. adj. (despre plante) care nu suportă lumina solară. (< fr. héliophobe)

HELIOFÓB ~ă (~i, ~e) și substantival (despre plante) Care nu suportă radiația solară. /Din heliofobie

ELIOFÓB, -Ă adj., s. m. și f. v. heliofob.

ELIOFÓB, -Ă, eliofobi, -e, adj., s. m. și f. V. heliofob.

ELIOFÓB, -Ă adj. v. heliofob.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

HELIO- „soare, lumină, radiații solare, solar, însorit”. ◊ gr. helios „soare, lumină” > fr. hélio-, germ. id., engl. id. > rom. helio-.~aeroterapie (v. aero-, v. -terapie), s. f., expunere terapeutică la soare; ~centric (v. -centric), adj., 1. Care are soarele drept centru. 2. Raportat la centrul soarelui; ~cromie (v. -cromie), s. f., tipar poligrafic adînc și policrom; ~fil (v. -fil1), adj., 1. (Despre viețuitoare) Care prezintă afinitate pentru lumina solară. 2. (Despre plante) Care crește în regiuni însorite; ~file (v. -fil2), s. f. pl., frunze periferice însorite din coroana arborilor; ~filie (v. -filie1), s. f., atracție patologică față de lumina soarelui; ~fite (v. -fit), s. f. pl., fotofite*; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., 1. adj., (Despre plante) Care nu suportă lumina solară. 2. adj., s. m. și f., (Persoană) Care suferă de heliofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de lumina solară; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Aparat pentru fotografierea globului solar. 2. Aparat telegrafic optic care utilizează razele solare. 3. Aparat pentru măsurarea puterii calorice a soarelui. 4. Aparat meteorologic care înregistrează perioadele din zi cu timp însorit. 5. Aparat folosit pentru copierea pe hîrtie heliografică, cu ajutorul luminii solare sau artificiale; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Procedeu de tipar calcografic, care folosește clișee de cupru, obținute pe cale fotochimică, acoperite cu un strat de granule fine de asfalt. 2. Reproducere în mai multe exemplare a unei imagini cu ajutorul heliografului. 3. Descriere a soarelui; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a soarelui de către unele populații primitive; ~logie (v. -logie1), s. f., studiul soarelui; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru determinarea diametrului aparent al soarelui și al planetelor; ~nastie (v. -nastie), s. f., fotonastie*; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile provocate de razele soarelui; ~plastie (v. -plastie), s. f., procedeu de gravură fotografică în relief; ~sciofite (v. scio-, v. -fit), s. f. pl., plante adaptate atît pentru regiunile ecologice însorite, cît și pentru cele umbrite; ~scop (v. -scop), s. n., dispozitiv optic care se atașează la o lunetă pentru observarea discului solar; ~stat (v. -stat), s. n., instrument optic folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare dintr-o direcție determinată; ~taxie (v. -taxie), s. f., tendință a plantelor de a se îndrepta către o sursă de lumină; sin. heliotropism; ~terapie (v. -terapie1), s. f., tratament constînd în expunerea directă a corpului la acțiunea razelor solare ultraviolete; ~term (v. -term), adj., (despre lacuri sărate) a cărui suprafață are un strat izolator de apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă; ~termie (v. -termie), s. f., fenomen fizic care constă în păstrarea de către apa unor lacuri sărate a căldurii solare înmagazinate, mai mult decît în regiunile învecinate; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de reproducere tipografică în care se utilizează substanțe coloidale expuse la acțiunea razelor solare; ~trop (v. -trop), s. m. și n., 1. s. m., Plantă exotică ornamentală din familia boraginaceelor, cu frunze ovale și flori mici albăstrui, utilizată în industria parfumului. 2. s. n., Varietate verde sau roșie de calcedonie, cu pete galbene și strălucitoare la soare, din care se fac obiecte ornamentale. 3. s. n., Materie colorantă solubilă în apă, utilizată la vopsitul bumbacului. 4. s. n., Instrument geodezic de semnalizare, format dintr-o oglindă plană care reflectă razele soarelui la o mare distanță; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre plante) care se orientează în direcția izvorului de lumină; ~tropie (v. -tropie), s. f., tendință a plantelor de a se îndrepta către o sursă de lumină; sin. heliotropism.

Intrare: heliofob
heliofob adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular heliofob heliofobul heliofo heliofoba
plural heliofobi heliofobii heliofobe heliofobele
genitiv-dativ singular heliofob heliofobului heliofobe heliofobei
plural heliofobi heliofobilor heliofobe heliofobelor
vocativ singular
plural
eliofob
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eliofob eliofobul eliofo eliofoba
plural eliofobi eliofobii eliofobe eliofobele
genitiv-dativ singular eliofob eliofobului eliofobe eliofobei
plural eliofobi eliofobilor eliofobe eliofobelor
vocativ singular
plural