18 definiții pentru hegemonie egemonie heghemonie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hegemonie sf [At: CONTEMP. 1984, nr. 105 6/6 / V: ~ghe~ / Pl: ~ii / E: fr hégémonie] 1 Drept al unui oraș antic de a conduce confederația din care făcea parte. 2-3 Supremație politică și economică a unui oraș asupra unei țări sau asupra unei regiuni. 4 (Pex) Supremație. 5 (Pex) Rol conducător. 6 Dominație a unui stat asupra altor state. 7 Dominație a unei clase sociale asupra unei societăți.

HEGEMONÍE s. f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremație, dominație, de obicei a unui grup social față de altul sau a unui stat față de alte state. [Var.: heghemoníe s. f.] – Din fr. hégémonie.

HEGEMONÍE s. f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremație, dominație, de obicei a unui stat față de alte state. [Var.: heghemoníe s. f.] – Din fr. hégémonie.

HEGEMONÍE s. f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremație, dominație, rol conducător (de obicei al unei clase față de alta sau al unui stat față de alte state). ◊ Hegemonia proletariatului = conducerea de către proletariat a maselor muncitoare în lupta revoluționară pentru înfăptuirea revoluției burghezo-democrate, pentru zdrobirea burgheziei și pentru construirea socialismului și a comunismului. Desăvîrșirea revoluției burghezo-democratice în Romînia a devenit posibilă numai sub hegemonia proletariatului, atunci cînd clasa muncitoare a Romîniei, punîndu-se în fruntea celorlalte forțe populare, a cucerit un rol hotărîtor în viața de stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 169. – Variantă: heghemoníe s. f.

HEGEMONÍE s.f. (Ist.) Dreptul unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte. ♦ Supremație politică sau economică a unui oraș într-o țară; (p. ext.) supremație, dominație; rol conducător. [Gen. -iei, var. heghemonie s.f. / cf. fr. hégémonie, gr. hegemonia – conducere].

HEGEMONÍE s. f. drept al unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte. ◊ supremație politică sau economică a unui oraș într-o țară; supremație, dominație; rol conducător. (< fr. hégémonie, gr. hegemonia)

HEGEMONÍE f. Poziție dominantă. [G.-D. hegemoniei] /<fr. hégémonie

HEGHEMONÍE s. f. v. hegemonie.

HEGHEMONÍE s. f. v. hegemonie.

HEGHEMONÍE s. f. v. hegemonie.

HEGHEMONÍE s.f. v. hegemonie.

egemonie f. 1. supremația unui oraș sau a unei țări, în Grecia antică; 2. supremația unui popor confederat asupra celorlalte: Prusia avea egemonia în imperiul german înainte de răsboiul mondial.

*egemoníe f. (vgr. ῾egemonía, d. ῾egéomai, guvernez. V. exegeză). Supremație, prioritate: Atena și Sparta șĭ-aŭ disputat egeomonia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hegemoníe s. f., art. hegemonía, g.-d. hegemoníi, art. hegemoníei

hegemoníe s. f., art. hegemonía, g.-d. hegemoníi, art. hegemoníei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HEGEMONÍE s. v. autoritate.

HEGEMONIE s. (POLITICĂ) autoritate, dominare, dominație, putere, stăpînire, supremație, (înv.) puternicie, stăpînie, tărie, țiitură, (latinism înv.) potestate. (Și-a întins ~ asupra...)

Intrare: hegemonie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hegemonie
  • hegemonia
plural
genitiv-dativ singular
  • hegemonii
  • hegemoniei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heghemonie
  • heghemonia
plural
genitiv-dativ singular
  • heghemonii
  • heghemoniei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egemonie
  • egemonia
plural
genitiv-dativ singular
  • egemonii
  • egemoniei
plural
vocativ singular
plural

hegemonie egemonie heghemonie

  • 1. Faptul de a avea rolul de conducere; supremație, dominație, de obicei a unui grup social față de altul sau a unui stat față de alte state.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: autoritate dominație supremație
    • 1.1. Hegemonia proletariatului = conducerea de către proletariat a maselor muncitoare în lupta revoluționară pentru înfăptuirea revoluției burghezo-democrate, pentru zdrobirea burgheziei și pentru construirea socialismului și a comunismului.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Desăvîrșirea revoluției burghezo-democratice în Romînia a devenit posibilă numai sub hegemonia proletariatului, atunci cînd clasa muncitoare a Romîniei, punîndu-se în fruntea celorlalte forțe populare, a cucerit un rol hotărîtor în viața de stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 169.
        surse: DLRLC
  • 2. istorie Dreptul unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte.
    surse: DN

etimologie: