hebefrenie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr hébéphrénie] (Med) Formă de schizofrenie care apare la pubertate.

HEBEFRENIE s.f. (Med.) Una dintre formele demenței precoce, care se caracterizează prin comportament pueril cu tendințe spre acte antisociale; schizofrenie. [Gen. -iei. / < fr. hébéphrénie, cf. gr. hebe – pubertate, phren – spirit].

HEBEFRENIE s. f. formă clinică a schizofreniei la pubertate, care se manifestă prin comportament pueril, cu tendințe spre acte antisociale. (< fr. hébéphrénie)

hebefrenie (desp. -be-fre-) s. f., art. hebefrenia, g.-d. art. hebefreniei; pl. hebefrenii, art. hebefreniile (desp. -ni-i-)

hebefrenie (-be-fre-) s. f., art. hebefrenia, g.-d. art. hebefreniei; pl. hebefrenii, art. hebefreniile

hebefrenie s. f. (sil. -fre-), art. hebefrenia, g.-d. art. hebefreniei; pl. hebefrenii, art. hebefreniile

HEBE- „pubescent, pubertate”. ◊ gr. hebe „pubertate, pilozitate” > fr. hébé-, germ. id., engl. id. > rom. hebe-. □ ~ant (v. -ant), adj., cu flori acoperite cu peri deși; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri acoperite cu peri; ~frenie (v. -frenie), s. f., formă a demenței precoce, care apare la pubertate; ~logie (v. -logie₁), s. f., psihologie a adolescenței.