havuz sn [At: AMIRAS, ap. LET. III, 163/28 / V: a~, habuz / Pl: ~uri, și ~e / E: tc havuz] 1 Bazin de apă descoperit, construit în parcuri, în scuaruri etc. din piatră sau din beton, de obicei cu fântână arteziană în interior. 2 Fântână arteziană. 3 (Reg; îf habuz) Scobitură în pământ din care se scoate nisip.

HAVÚZ, havuzuri și havuze, s. n. Bazin de apă descoperit, construit din piatră, ciment etc., uneori cu fîntînă țîșnitoare în interior. Iată cișmeaua veche, cu gură de leu, iată havuzul rotund pe colacul căruia se juca în copilărie. SADOVEANU, O. IV 11. Suflul renăscător al vîntului însă trece pretutindeni, leagănă o pereche de nuferi lunari ce dorm și ei într-un havuz. ANGHEL, PR. 115. ♦ Fîntînă tîșnitoare. Nu puteam înțelege nimic de vîjiala havuzului din lac. CARAGIALE, O. I 279.

HAVÚZ ~uri n. (mai ales, în grădinile publice) Bazin de apă din piatră sau din beton, având, de obicei, o fântână arteziană la mijloc. /<turc. havuz

havuz n. 1. basin: în havuzul de porfir BOL.; 2. fântână țișnitoare: havuzul din lacul dela Cișmegiu. [Turc. HAVUZ].

havúz și avúz n., pl. urĭ (turc. havuz, d. ar. havz; ngr. havúzi, bg. havuz). Basin cu apă țîșnitoare într’o pĭață saŭ într’o grădină. V. șadîrvan.

havúz s. n., pl. havúzuri

havúz s. n., pl. havúzuri

havuz, pl. havuzuri

havuz, -zuri.

HAVÚZ s. v. arteziană.

HAVUZ s. arteziană, fîntînă (arteziană, țîșnitoare), (înv.) șadîrvan, fîntînă săltătoare, fîntînă săritoare. (~ Miorița din București.)

havúz (havúzuri), s. n. – 1. Bazin de apă descoperit. – 2. Fîntînă arteziană. – Var. avuz. – Mr. hăvuză. Tc. havuz (Roesler 606; Șeineanu, II, 213; Lokotsch 846; Ronzevalle 82), cf. ngr. χαβούζα, bg. havuz.