10 definiții pentru havră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÁVRĂ, havre, s. f. (Rar) Sinagogă. – Din tc. havra.

HÁVRĂ, havre, s. f. (Rar) Sinagogă. – Din tc. havra.

havră sf [At: PANN, ap. DA ms / Pl: ~re / E: tc havra] (Rar) Sinagogă.

HÁVRĂ ~e f. înv. (la mozaici) Clădire în care se oficiază slujba religioasă; sinagogă. /<turc. havra

havră f. (ironic) sinagogă: când pornesc toți să vorbească, parcă-i havră ovreiască PANN. [Turc. HÁVRA].

hávră f., pl. e (turc. havra, sîrb. avra). Iron. Lavră, templu jidănesc. Fig. Hărmălaĭe, hălălaĭe, gălăgie infernală: aicĭ e curat havră!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hávră (înv.) (ha-vră) s. f., g.-d. art. hávrei; pl. hávre

hávră s. f. (sil. -vră), g.-d. art. hávrei; pl. hávre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÁVRĂ s. v. sinagogă, templu.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hávră (hávre), s. f. – Sinagogă. – Mr. havră. Tc. havra (Roesler 606; Șeineanu, II, 213; Lokotsch 857), cf. bg. havra, sb. avra, alb. avrë. De asemenea ar putea proveni direct din ebr. havra „comunitate”.

Intrare: havră
  • silabație: ha-vră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • havră
  • havra
plural
  • havre
  • havrele
genitiv-dativ singular
  • havre
  • havrei
plural
  • havre
  • havrelor
vocativ singular
plural

havră

etimologie: