9 definiții pentru hatișerif


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HATIȘERÍF, hatișerifuri, s. n. (Înv.) Ordin sau decret emis de sultan, de un mare demnitar otoman sau de un domn al Țărilor Române. – Din tc. hattı-șerif.

hatișerif sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 223/23 / V: a-, ~șărif, ~șiril / Pl: ~uri / E: tc hatti-șerif] (Tcî) Ordin sau decret emis de cancelaria Porții Otomane către marii demnitari ai imperiului și către domnia ț. r., purtând pecetea sultanului, pentru a fi executat întocmai Si: hat2.

HATIȘERÍF, hatișerifuri, s. n. (Turcism înv.) Ordin sau decret emis de cancelaria Porții otomane către marii demnitari ai imperiului și către domnii țărilor românești, purtând pecetea sultanului pentru a fi executat întocmai. – Din tc. hatti-șerif.

HATIȘERÍF, hatișerifuri, s. n. (Turcism învechit) Ordin sau decret emis de sultan către marii demnitari otomani sau către domnitorii țărilor romîne, purtînd autograful sultanului pentru executarea întocmai. Înaltul hatișerif fu cetit și tălmăcit. SADOVEANU, O. VII 73. Ștefan, vel-portarul împărăției, aduse hatișeriful ce întărea domn pe fiul ei, Pătru. ODOBESCU, S. A. 125.

HATIȘERIF s. n. (Mold., ȚR) Ordin emis de cancelaria sultanului. A: Au scos hatișeriful de l-au cetit. NECULCE. Scoțînd silihidariul hatișeriful, l-au dat la veziriul. IM 1754, 142r; cf. M. COSTIN: IM 1754, 141v, 145r; GHEORGACHI. B: Citindu-se întîi hatișiriful. R. GRECEANU; cf. ANON, CANTAC; IM 1730, 200v, 201v, 205r. Variante: atișerif (M. COSTIN; ANON. CANTAC.) Etimologie: tc. hattı șerif.

hatișerif n. ordin emanat dela însuș Sultanul: Turcii deteră lui Ieremia hatișerif de domnie în Moldova BĂLC. [Turc. HATT-I ȘERIF, lit. scrisoare ilustră].

hatișeríf n., pl. urĭ și e (turc. ar. hattișerif, edict scris orĭ subscris chear de șerif [sultan]. V. hat 3). Vechĭ. Edict autograf al sultanuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hatișeríf s. n., pl. hatișerífuri

hatișeríf s. n., pl. hatișerífuri

Intrare: hatișerif
hatișerif substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hatișerif
  • hatișeriful
  • hatișerifu‑
plural
  • hatișerifuri
  • hatișerifurile
genitiv-dativ singular
  • hatișerif
  • hatișerifului
plural
  • hatișerifuri
  • hatișerifurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hatișerif

  • 1. învechit Ordin sau decret emis de sultan, de un mare demnitar otoman sau de un domn al Țărilor Române.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Înaltul hatișerif fu cetit și tălmăcit. SADOVEANU, O. VII 73.
      surse: DLRLC
    • Ștefan, vel-portarul împărăției, aduse hatișeriful ce întărea domn pe fiul ei, Pătru. ODOBESCU, S. A. 125.
      surse: DLRLC

etimologie: