HATIȘERIF s. n. (Mold., ȚR) Ordin emis de cancelaria sultanului. A: Au scos hatișeriful de l-au cetit. NECULCE. Scoțînd silihidariul hatișeriful, l-au dat la veziriul. IM 1754, 142^r; cf. M. COSTIN: IM 1754, 141^v, 145^r; GHEORGACHI. B: Citindu-se întîi hatișiriful. R. GRECEANU; cf. ANON, CANTAC; IM 1730, 200^v, 201^v, 205^r. Variante: atișerif (M. COSTIN; ANON. CANTAC.) Etimologie: tc. hattı șerif.