haspel sn [At: LTR² / Pl: ~uri / E: ger Haspel] (Trs) 1 Mașină folosită la finisarea țesăturilor. 2 Mașină folosită la finisarea pieilor. 3 Mașină care trece firele de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac. 4 Mașină folosită la fierberea și vopsirea pânzei. 5 Bazin prevăzut la partea superioară cu un sistem de palete mobile, utilizat în tăbăcărie.

HASPEL, haspeluri, s. n. 1. Mașină folosită la înnobilarea și finisarea țesăturilor, pentru fierberea și vopsirea pînzei. 2. Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac.

HASPEL s.n. 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor, pentru fierberea și vopsirea pînzei etc. 2. Depănătoare, mașină de depănat. [Pron. haș-pel, pl. -uri. / < germ. Haspel].

HASPEL s. n. 1. mașină la finisarea țesuturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc. 2. bazin prevăzut la partea superioară cu un sistem de palete mobile, utilizat în tăbăcărie. 3. mașină de depănat. (< germ. Haspel)

HASPEL ~uri n. 1) Mașină folosită la finisarea țesăturilor și a pieilor. 2) Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri. /<germ. Haspel

haspel s. n., pl. haspeluri

haspel s. n., pl. haspeluri

haspel s. n., pl. haspeluri

HASPEL [háʃpəl] (cuv. germ.) s. n. Dispozitiv de formă cilindrică, format dintr-unul sau două tambure acționate cu ajutorul unei manivele (în minerit, electric sau prin presiunea aerului). Este folosit pentru rularea, respectiv, derularea firelor, fibrelor, sârmelor etc., ridicarea, respectiv, coborârea, unor greutăți sau în tăbăcărie pentru prelucrarea pieilor.