9 definiții pentru haspel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÁSPEL, haspeluri, s. n. 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor și a pieilor. 2. Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac. – Din germ. Haspel.

HÁSPEL, haspeluri, s. n. 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor și a pieilor. 2. Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac. – Din germ. Haspel.

haspel sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: ger Haspel] (Trs) 1 Mașină folosită la finisarea țesăturilor. 2 Mașină folosită la finisarea pieilor. 3 Mașină care trece firele de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac. 4 Mașină folosită la fierberea și vopsirea pânzei. 5 Bazin prevăzut la partea superioară cu un sistem de palete mobile, utilizat în tăbăcărie.

HÁSPEL, haspeluri, s. n. 1. Mașină folosită la înnobilarea și finisarea țesăturilor, pentru fierberea și vopsirea pînzei. 2. Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac.

HÁSPEL s.n. 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc. 2. Depănătoare, mașină de depănat. [Pron. haș-pel, pl. -uri. / < germ. Haspel].

HÁSPEL s. n. 1. mașină la finisarea țesuturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc. 2. bazin prevăzut la partea superioară cu un sistem de palete mobile, utilizat în tăbăcărie. 3. mașină de depănat. (< germ. Haspel)

HÁSPEL ~uri n. 1) Mașină folosită la finisarea țesăturilor și a pieilor. 2) Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri. /<germ. Haspel


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HASPEL [háʃpəl] (cuv. germ.) s. n. Dispozitiv de formă cilindrică, format dintr-unul sau două tambure acționate cu ajutorul unei manivele (în minerit, electric sau prin presiunea aerului). Este folosit pentru rularea, respectiv, derularea firelor, fibrelor, sârmelor etc., ridicarea, respectiv, coborârea, unor greutăți sau în tăbăcărie pentru prelucrarea pieilor.

Intrare: haspel
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haspel
  • haspelul
  • haspelu‑
plural
  • haspeluri
  • haspelurile
genitiv-dativ singular
  • haspel
  • haspelului
plural
  • haspeluri
  • haspelurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

haspel

  • 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor și a pieilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Bazin prevăzut la partea superioară cu un sistem de palete mobile, utilizat în tăbăcărie.
    surse: MDN '00

etimologie: